Traim cumva cu convingerea vesniciei, desi la tot pasul moartea e prezenta in vietile noastre, sfarsind prin a ne cuprinde!
Unii ne agatam de viata cu orice pret de teama unei vesnicii necunoscute.
Dar care este vesnicia promisa de Iisus?
Parintele Galeriu spunea ca domnia sa a inteles ca a te desprinde de Dumnezeu este egal cu a muri si a iubi este vesnicie!
Astfel vesnicia ne-o primim inca inainte de a muri, prin credinta in Dumnezeu!
"Am inteles ... ce inseamna aceasta realitate spirituala – cerul – si
cat e de adevarata ea!
Omul a pierdut intelesul de a purta in inima lui,
dupa chipul lui Dumnezeu, duhovniceste, creatia, si sa ajunga la
asemanare.
De aceea Fiul lui Dumnezeu a coborat din cer, si a adus cerul
pe pamant. Si in El e cerul; e Dumnezeu si Om. De aceea spune: “Nimeni
nu s-a suit in cer” – nu tu te sui. Fara numai Cel care a coborat din
cer, Fiul Omului Care este in cer.
Si a coborat ca fiecare constiinta
umana, fiecare suflet sa devina un salas ceresc; salas de lumina si de
adevar.
Si adauga Mantuitorul: “Precum Moisi a ridicat sarpele in pustie, asa Se va inalta si Fiul Omului” (pe Cruce).
Si adauga Mantuitorul: “Precum Moisi a ridicat sarpele in pustie, asa Se va inalta si Fiul Omului” (pe Cruce).
Mantuitorul, Care avea sa
Se intrupeze si sa Se inalte pe Cruce, veninul sarpelui El il va
rastigni. De aceea a zis: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie, asa
Se va inalta si Fiul Omului” – pe Cruce. … “Ca tot cel ce crede in El
sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”.
Deci Crucea inseamna rastignirea
raului si cale spre inviere, inaltare.
Cei din jur nu intelegeau –
fariseii, carturarii: “Daca este Fiul Omului, coboara-Se de pe cruce”.
Rastignitul din stanga, la fel: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu...”.
Sarmanii, nu pricepeau. Cum, sa vezi pe cineva rastignit si sa te
inchini unui rastignit?
Pavel a inteles: “Crucea e
nebunie pentru elini (filosofii), sminteala pentru iudei (caci
“blestemat e cel ce e intins pe lemn”; toti vinovatii Vechiului
Testament erau osanditi la moarte prin cruce). Dar pentru noi e puterea
lui Dumnezeu”
Iar dupa Pavel va spune Ioan Gura de Aur: “Privesc la
cruce, privesc la Hristos, si-L numesc Imparat pe Hristos pentru ca-L
vad rastignit”.
Cu adevarat, El e Imparatul, Care Se jertfeste pentru supusii Lui. Si-L numesc Imparat pentru ca El S-a jertfit pentru supusii Lui. Si asa sa faca orice imparat: sa se jertfeasca; iar prin jertfa sa rastigneasca raul. Caci jertfa ucide egocentrismul, pacatul.
Cu adevarat, El e Imparatul, Care Se jertfeste pentru supusii Lui. Si-L numesc Imparat pentru ca El S-a jertfit pentru supusii Lui. Si asa sa faca orice imparat: sa se jertfeasca; iar prin jertfa sa rastigneasca raul. Caci jertfa ucide egocentrismul, pacatul.
Cum am
spus de atatea ori, si am invatat: orgoliul este demonic.
...Fiul lui Dumnezeu a
venit sa rastigneasca pacatul, orgoliul, deci moartea. Caci daca prin
pacat jertfa, care ne instituie in fata lui Dumnezeu, Adam a
transformat-o in moarte, prin despartire, in Hristos, pe Cruce, moartea
se transforma in jertfa, care duce la inviere.
De aceea a zis Iisus: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie, asa se
va inalta Fiul Omului pe Cruce”. Si daca veninul sarpelui ... ucidea, jertfa lui Hristos pe Cruce, invierea,
vindeca.
Si-n jertfa e impartasirea
iubirii datatoare de viata, care aduce invierea. Intr-adevar, asa S-a inaltat Fiul Omului pe Cruce, din
iubire.
Pentru ca urmeaza cuvantul, uimitor, din Evanghelie: “...asa se va inalta Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”.
In iubire e viata, in jertfa e viata, in daruirea
mea catre celalalt.
Cand ma daruiesc tie si tu te daruiesti mie, suntem
in iubirea divina, in viata, in marturia vietii. Caci iubirea este
principiul vietii.
Si vine cuvantul uimitor, unic, al Evangheliei: “Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”.
Fiul Sau
unic! Iubitilor, ce-i mai scump pentru un tata (ca si pentru o mama),
decat fiul?! Fiul iubirii lui Dumnezeu, al Parintelui ceresc. ... Ce e mai scump pentru Tatal, daca nu
vistieria Lui – Fiul si Duhul Sfant?
Si asa L-a daruit pe Fiul Lui, sa
Se intrupeze de la Duhul Sfant si din Fecioara, L-a daruit “ca tot cel
ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. L-a daruit, pana
pe Cruce, Vistieria Lui, ce are mai scump Tatal a daruit, si sa ne
impartasim din El, din Fiul Lui, din viata Fiului Lui, in Duhul Sfant ... “ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba
viata vesnica”.
Si incheie Evanghelia asa: “Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume sa judece (sa osandeasca) lumea, ci sa se mantuiasca lumea prin El”.
Sa crezi in El, cum S-a intrupat, de la Duhul Sfant si
din Fecioara, si cum la Cincizecime a trimis Duhul Sfant, ca sa Se
intrupeze El in fiecare din noi, in fiecare inima fecioara. Inima
fecioara, nu uitati: atunci cand inima noastra e casta, fecioara,
deodata se lumineaza si devine cer."
Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Ioan 3, 13-17
Extras din Predica Dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci a Parintelui Galeriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu