SA PLANGI

este o binecuvantare, caci lacrimile sunt dar de la Dumnezeu!

Prima noastra afirmare in lume vine prin... plans. E insa mai mult un strigat, un fel de a spune "hei, sunt si eu pe aici"!
Abia cand ne curg lacrimile... plangem!

Lacrimile mele le simt ca o materializare a ceva nematerial care ma locuieste - cum este gandul, fericirea ori nefericirea, mila si compasiunea, ciuda sau enervarea...
Cum ar putea sufletul sa duca povara durerilor de nu s-ar elibera prin plans?
Cum am putea sa ne dovedim simtirea daca nu am lacrima. Insusi fiul lui Dumnezeu a plans!

Calea lacrimilor drumul cel mai scurt spre intalnirea cu Dumnezeu! Schimbari fundamentale se produc in noi atunci cand, prin rugaciune, reusim sa iesim din abisurile in care nefericirea ne-a aruncat, simtind ca El ne-a ajutat, primind o mangaiere celesta, pe care nici o fiinta omeneasca nu ne-o poate da!