o avem de purtat - fie ca vrem, fie ca nu o vrem, fie ca o constientizam fie ca habar nu avem ca e... povara!
Fiecare om isi traieste durerea lui, precum si fiecare clipa de fericire, a carei umbra o face unica si care il poarta pe cai luminate ori intunecate, in virtutea dreptului sau de a alege!
Cei care experiaza co-patimirea cu Hristos trec pe nesimtite prin toate cele pe care le au de trecut, poarta altfel povara vietii!
Imi vine acum in minte un vis, pe care l-am avut in tineretea mea si care mi s-a repetat de cel putin trei ori, conditie ca sa deosebesti o ispita ori o inchipuire de ceea ce se cheama un semn!
Visul acela - pe care nu l-am uitat niciodata si de care imi amintesc la fiecare incercare - reprezenta de fapt un film al vietii mele, starea sufletului meu pe parcursul trecerii mele prin lume, alternanta intre bine si rau, intre liniste si zbucium si depasirea momentelor grele cu sudoare si frica dar... depasire!
Am ramas mereu acrosata de Dumnezeu dar atunci cand mi L-am luat sprijin totul a devenit mai simplu, povara mi s-a usurat si drumurile mi s-au dezlegat!
Trecerile facute la brat cu Hristos nu ne incranceneaza, nu ne fac ranchiunosi nici acriti si dusmanosi! Cu El incercarile devin competitii castigate si nu pedepse dureroase!
Ajuta-ne, Doamne sa purtam povara crucii noastre astfel incat sa fim demni de Tine! Amin!
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
Matei 11, 27-30
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu