Astazi, Apostolul zilei aminteste de Botezul pe care Petru l-a facut unui grup de 3000 de oameni, un eveniment extraordinar!
Asa ca ma voi opri asupra acestui apostol, un personaj nu numai important, prin misiunea sa, ci mai ales extrem de interesant ca destin, personalitate, traire si devotiune pentru cauza crestina!
Fapte II, 38-43.
Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintrevoi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţiprimi darul Duhului Sfânt.
Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celorde departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-văde acest neam viclean.
Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceeas-au adăugat ca la trei mii de suflete.
Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângereapâinii şi în rugăciuni.
Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semnese făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
Luca nu vorbeste nimic de revenirea lui Hristos dupa Inviere in Galileea, doar Matei si Ioan mentioneaza, fiecare cate o aratare, distincta, proprie si specifica.
"Inainte de a parasi cu trupul lumea aceasta, Hristos revine in acea Galilee unde vestise pentru prima data intemeierea Imparatiei, spre a-i investi o ultima data pe apostoli si spre a-i trimite sa predice Evanghelia pana la marginile pamantului."
"Prin Invierea Sa, Hristos incepe prefacerea tainica a lumii ce se va desavarsi abia la transfigurarea finala."
La inceputul misiunii Sale pe pamantul Galileii, la Cana, El a prefacut apa in vin, intaiul semn menit sa arate ca lumea noastra se poate preface sub actiunea sfintitoare a harului!"
"Dupa ce a biruit moartea, Se arata din nou in aceasta tara binecuvantata incepand lucrarea de reunificare a creatiei sfasiate prin pacat, prin stergerea hotarului dintre lumea de aici si cea de dincolo."
Simon, coplesit de lepadarea de care a fost capabil, renunta la numele pe care i l-a dat Iisus, revine in Galileea, pe malul Marii Tiberiadei, unde isi reia vechea lui meserie.
Apostolii vin si ei in Galileea, asa cum le poruncise Domnul.
Aici va avea loc una din aratarile cele mai bogate in semnificatii tainice, consemnata doar de Ev.Ioan.
Prezenti vor fi doar sapte dintre apostoli si anume: Petru, fiii lui Zevedeu, Toma, Natanael cel din Cana Galileii si alti doi ucenici al caror nume Ioan nu il da. Se banuieste ca acestia ar fi fost Andrei si Filip.
Cu o seara inainte, Petru le spusese apostolilor ca se duce sa pescuiasca. Ei i-au spuns: Mergem si noi cu tine(Ioan 21 3) si cu totii au incercat toata noaptea sa pescuiasca, insa nu au prins nimic.
In zori, Iisus Se iveste pe tarm dar ucenicii iar nu Il recunosc. Este evident ca, dupa Inviere, Hristos nu este recunoscut dar si ca de atunci incoace orice chip ti-L poate revela!
De pe mal Iisus ii intreaba : Fiilor nu cumva aveti ceva de mancare? (21, 5) la care ei spun: Nu. Atunci El le spune: Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei si veti afla (21, 6). Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.(21, 7) In acea clipa Ioan - care si de data aceasta isi zice "ucenicul pe care-l iubea Iisus" - intelege cine era acel necunoscut si ii spune lui Petru: Domnul este! (21, 7).
Auzind aceasta, Petru se grabeste sa-si puna haina si apoi se arunca de pe corabie in apa spre a ajunge cat mai repede la mal . Ceilalti apostoli vin si ei la tarm tragand dupa ei mreaja plina cu pesti.
Aici Il gasesc pe Iisus; si vad focul facut, jar si peste, pus pe el, si paine. Domnul le pregatise deci masa inainte chiar ca ei sa fi adus cele de trebuinta!
Aduceti din pestii pe care i-ati prins acum (21, 10), le spune El.
Petru pleaca si trage la tarm navodul ... Evanghelistul ne spune si numarul pestilor pescuiti - o suta cincizeci si trei de pesti mari!
Iisus ii pofteste: Veniti de pranziti. Nimeni insa nu indrazneste sa-L intrebe: Cine esti Tu? - asta insemnand ca ei stiau ca este Domnul.
Hristos ia painea si le-o imparte, asemenea si pestele.
Era deci a treia oara, dupa Invierea Sa, cand Iisus venea in mijlocul ucenicilor, luand parte la masa lor si binecuvantand-o. Ca si la aparitiile anterioare, ucenicii nu Il recunosc imediat pe Domnul, recunoasterea facandu-se mai curand prin amintirea modului Sau de a Se purta.
Ioan, si apoi Petru, stiu insa ca este Domnul atunci cand asista la repetarea minunii ce precedase chemarea lor la apostolat!
Ei recunosc misterul de nepatruns al persoanei lui Hristos. "Doua minuni similare insotesc atat chemarea ucenicilor, ce a avut loc in primul an al propovaduirii Mantuitorului, cat si definitiva lor consacrare indeplinita dupa Invierea Sa din morti."
Hristos ii asteapta cu pranzul pregatit chiar inainte ca ei sa fi ajuns cu pestii la mal, rasplatindu-le osteneala lor mai inainte ca ei sa ceara ceva. Imparatia este pregatita pentru alesi de la intemeierea lumii (Matei 25, 34).
"Ultima lucrare indeplinita de Hristos inainte de Inaltare este deci pregatirea acestui pranz ce anticipeaza fericirea vesnica cu o anume simbolistica: Domnul aseaza pestele pe jar, il frige si imparte painea. Asta evoca posibilitatea ca (intreaga) creatie sa fie transfigurata in cele mai neinsemnate si aparent prozaice elemente ale ei. In ziua cea mare pare ca nimic nu va fi pierdut, ca totul va fi sfintit si transfigurat!"
Dupa ce mananca, Domnul i Se adreseaza lui Petru intrebandu-l:
- Simone fiul lui Iona Ma iubesti tu mai mult decat acestia? (Ioan 21 15).
Intrebarea lui Hristos il face pe Petru sa se cutremure pana in adancuri, reamintindu-i desigur trecatoarea sa lepadare. Totusi, conform firii sale directe, fara sovaiala, el raspunse: - Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. (21, 15).
Petru este sigur ca Iisus stie totul in ceea ce il priveste, ca nimic din fiinta sa nu Ii poate ramane ascuns.
Iisus il indeamna:
Intrebarea lui Hristos il face pe Petru sa se cutremure pana in adancuri, reamintindu-i desigur trecatoarea sa lepadare. Totusi, conform firii sale directe, fara sovaiala, el raspunse: - Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. (21, 15).
Petru este sigur ca Iisus stie totul in ceea ce il priveste, ca nimic din fiinta sa nu Ii poate ramane ascuns.
Iisus il indeamna:
- Paste mieluseii Mei (21, 15)
Apoi il intreaba din nou:
Apoi il intreaba din nou:
- Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Petru repeta si el raspunsul sau. Si iar Domnul ii spune:
- Pastoreste oile Mele (21, 16).
Dar Iisus il intreaba si a treia oara:
Dar Iisus il intreaba si a treia oara:
- Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? iar Petru auzind se intristeaza - dupa cum ne spune ev.Ioan. El Ii raspunde amarat:
- Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc (21, 17).
Este un raspuns venit din inima, ca un fel de strigat, care zice multe si despre firea sa nervoasa dar si despre credinta lui neclintita in Hristos, iubindu-L intr-adevar cu toata fiinta sa!
Si de data aceasta Iisus repeta indemnul:
Este un raspuns venit din inima, ca un fel de strigat, care zice multe si despre firea sa nervoasa dar si despre credinta lui neclintita in Hristos, iubindu-L intr-adevar cu toata fiinta sa!
Si de data aceasta Iisus repeta indemnul:
- Paste oile Mele (21, 17).
Intrebarea aceasta - Ma iubesti?- Hristos ne-o pune de fapt si noua, fiecarui crestin, de 200 de ani! caci prima conditie pentru a fi crestin este sa-L iubim pe Mantuitorul!
"Ma iubesti? este ultima intrebare a lui Iisus consemnata de Evanghelii, intrebare care rasuna peste veacuri si ne urmareste pe fiecare din noi pana la sfarsitul vietii.
Pentru Petru, viitorul pastor de suflete, stalpul Bisericii, ea este si mai plina de semnificatie, caci nu poti fi mijlocitor intre Dumnezeu si oameni daca nu ii iubesti cu adevarat pe cei ce ti-au fost incredintati. Numai cel ce se va darui cu totul lui Hristos va purta cu dragoste grija de turma.
Intreita intrebare a lui Hristos nu l-a nedumerit numai pe Petru ci si pe toti aceia care s-au straduit sa talmaceasca Evanghelia.
Majoritatea Sfintilor Parinti au socotit ca Iisus a rostit intrebarea de trei ori pentru Petru fiindca el de trei ori se lepadase de Domnul, in modul acesta mustrandu-l indirect si reconfirmandu-l in demnitatea de apostol.
Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca Hristos ii da lui Petru prilejul de a-si rascumpara prin aceasta marturisire pacatul savarsit si ii reinnoieste investirea ca apostol.
De aceeasi parere sunt si Sfantul Ambrozie si Fericitul Augustin."
Este posibil ca "cerandu-i o tripla marturisire a dragostei sale, Iisus a urmarit sa-i reaminteasca intreita lui lepadare si sa-i dea totodata prilejul sa dobandeasca iertarea, fara totusi sa-I fi mustrat nici o clipa pentru caderea sa.
Intrebarea aceasta - Ma iubesti?- Hristos ne-o pune de fapt si noua, fiecarui crestin, de 200 de ani! caci prima conditie pentru a fi crestin este sa-L iubim pe Mantuitorul!
"Ma iubesti? este ultima intrebare a lui Iisus consemnata de Evanghelii, intrebare care rasuna peste veacuri si ne urmareste pe fiecare din noi pana la sfarsitul vietii.
Pentru Petru, viitorul pastor de suflete, stalpul Bisericii, ea este si mai plina de semnificatie, caci nu poti fi mijlocitor intre Dumnezeu si oameni daca nu ii iubesti cu adevarat pe cei ce ti-au fost incredintati. Numai cel ce se va darui cu totul lui Hristos va purta cu dragoste grija de turma.
Intreita intrebare a lui Hristos nu l-a nedumerit numai pe Petru ci si pe toti aceia care s-au straduit sa talmaceasca Evanghelia.
Majoritatea Sfintilor Parinti au socotit ca Iisus a rostit intrebarea de trei ori pentru Petru fiindca el de trei ori se lepadase de Domnul, in modul acesta mustrandu-l indirect si reconfirmandu-l in demnitatea de apostol.
Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca Hristos ii da lui Petru prilejul de a-si rascumpara prin aceasta marturisire pacatul savarsit si ii reinnoieste investirea ca apostol.
De aceeasi parere sunt si Sfantul Ambrozie si Fericitul Augustin."
Este posibil ca "cerandu-i o tripla marturisire a dragostei sale, Iisus a urmarit sa-i reaminteasca intreita lui lepadare si sa-i dea totodata prilejul sa dobandeasca iertarea, fara totusi sa-I fi mustrat nici o clipa pentru caderea sa.
Inainte de Patimi, El il prevenise pe Petru ca se va sminti, dojenindu-l pentru prea marea incredere pe care o avea in slabele sale puteri dar dupa Inviere nu a mai pomenit nimic despre aceasta."
Repetatele intrebari puse de Iisus lui Petru par sa aiba insa si alt talc, dincolo de dorinta de reconfirmare a apostolatului sau.
Greutatea talcuirii acestui dialog vine si din semantica pricina limbii grecesti. Iisus intreaba “Agapas me?" iar Petru raspunde “Philo Se”!
”Agape" este cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, pe cand Philia defineste sentimentul de dragoste iscat cand iti place cineva, ai admiraţie faţă de o persoană pe care o socotesti demnă!
Greutatea talcuirii acestui dialog vine si din semantica pricina limbii grecesti. Iisus intreaba “Agapas me?" iar Petru raspunde “Philo Se”!
”Agape" este cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, pe cand Philia defineste sentimentul de dragoste iscat cand iti place cineva, ai admiraţie faţă de o persoană pe care o socotesti demnă!
Mai trebuie spus ca in varianta greceasca a treia intrebare a lui Iisus este diferita de celelalte doua :El intreaba altfel! “Philis me? ", iar Petru poate de aceea este si suparat... dar confirma: “Philô Se”!
Exegetii spun ca dialogul, purtat probabil in aramaica, face inutila analiza semantica.
Si totusi Evanghelia dupa Ioan a fost scrisa in GREACA! (Doar Evanghelia dupa Matei este scrisa in aramaica!)
Exegetii spun ca dialogul, purtat probabil in aramaica, face inutila analiza semantica.
Si totusi Evanghelia dupa Ioan a fost scrisa in GREACA! (Doar Evanghelia dupa Matei este scrisa in aramaica!)
Asta ma face sa nu pot trece peste diferitele verbe ale acestui dialog la care, apostolul Ioan a fost martor!, fara a indrazni sa contrazic pe cineva!
In asta eu vad atat toleranta divina, intelegerea lui Dumnezeu pentru neputinta omului, cat si onestitatea lui Petru, care nu indrazneste sa se dea nebun de iubire, declarand iubirea sa ca perfecta, dupa ce se lepadase lamentabil de Invatator in cel mai greu moment!
"Hristos - dupa cum afima Petru - stie totul despre ucenicii Sai, ca si despre fiecare dintre noi, cunostea cat l-a durut pe apostol acea clipa de ratacire si cat de mult se caia acesta. De aceea nu l-a mai certat si i-a cerut doar sa-si arate dragostea fata de El, chiar daca poate inca nu ajunsese la treapta iubirii desavarsite.
Acesta este un mesaj pentru noi toti!
Dumnezeu ne cunoaste puterile, ne stie neputintele, ne iubeste si ne iarta.
Important este sa ne incredintam Lui cu tot sufletul, cu sinceritate, cu gandurile si fiinta noastra!
Dumnezeu este plin de credinciosie fata de noi si credinciosie ne cere!
Atingerea iubirii desavarsite trebuie sa fie insa scopul trairii noastre lumesti, idealul nostru! La acest tip de iubire trebuie sa aspiram in raport cu Dumnezeu.
La acest tip de dragoste ar fi ideal sa ajungem si in relatia cu aproapele nostru!
E greu dar nu este imposibil!
Dar nu trebuie sa uitam ca Domnul stie de ce suntem noi in stare, cat putem sa iubim, cat suntem dispusi sa ne jertfim, si cat dorim noi sa ne depasim in aceasta neputinta a iubirii desavarsite!
Pentru dragostea lui, Petru primeste iertarea inainte de a o fi cerut. Poate ca apostolul, asemenea vamesului din parabola, nici nu cuteza sa infrunte privirea Domnului Sau si sa-L roage sa fie iertat. Lui, asemenea pacatoasei care a uns picioarele Domnului, mult i s-a iertat pentru ca mult a iubit!
Sfantul Grigorie Palama spune ca Petru este tipul omului nou pentru ca, pacatuind, "a dobandit iertarea realizand astfel adevarata convertire (metanaia) care presupune cainta si o totala lepadare de omul cel vechi."
"Pe drumul Cezareii, apostolul marturisise ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu. De data aceasta Domnul ii cere dragostea sa intreaga care se va revarsa si peste noi.
Atunci, marturisind in numele tuturor apostolilor ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Petru facuse posibila intemeierea Bisericii si a ierarhiei harismatice chemate sa propovaduiasca Evanghelia.
Acesta este un mesaj pentru noi toti!
Dumnezeu ne cunoaste puterile, ne stie neputintele, ne iubeste si ne iarta.
Important este sa ne incredintam Lui cu tot sufletul, cu sinceritate, cu gandurile si fiinta noastra!
Dumnezeu este plin de credinciosie fata de noi si credinciosie ne cere!
Atingerea iubirii desavarsite trebuie sa fie insa scopul trairii noastre lumesti, idealul nostru! La acest tip de iubire trebuie sa aspiram in raport cu Dumnezeu.
La acest tip de dragoste ar fi ideal sa ajungem si in relatia cu aproapele nostru!
E greu dar nu este imposibil!
Dar nu trebuie sa uitam ca Domnul stie de ce suntem noi in stare, cat putem sa iubim, cat suntem dispusi sa ne jertfim, si cat dorim noi sa ne depasim in aceasta neputinta a iubirii desavarsite!
Pentru dragostea lui, Petru primeste iertarea inainte de a o fi cerut. Poate ca apostolul, asemenea vamesului din parabola, nici nu cuteza sa infrunte privirea Domnului Sau si sa-L roage sa fie iertat. Lui, asemenea pacatoasei care a uns picioarele Domnului, mult i s-a iertat pentru ca mult a iubit!
Sfantul Grigorie Palama spune ca Petru este tipul omului nou pentru ca, pacatuind, "a dobandit iertarea realizand astfel adevarata convertire (metanaia) care presupune cainta si o totala lepadare de omul cel vechi."
"Pe drumul Cezareii, apostolul marturisise ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu. De data aceasta Domnul ii cere dragostea sa intreaga care se va revarsa si peste noi.
Atunci, marturisind in numele tuturor apostolilor ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Petru facuse posibila intemeierea Bisericii si a ierarhiei harismatice chemate sa propovaduiasca Evanghelia.
Acum, fiindca se apropie clipa cand Petru impreuna cu ceilalti vor purcede la lucrarea de convertire a neamurilor, Domnul staruie asupra iubirii, principala virtute necesara celui chemat sa pastoreasca peste suflete.
Apostolul trebuie sa-L iubeasca pe Hristos iar aceasta iubire nemarginita se va rasfrange apoi asupra tuturor acelora pentru care El S-a jertfit.
Apostolul trebuie sa-L iubeasca pe Hristos iar aceasta iubire nemarginita se va rasfrange apoi asupra tuturor acelora pentru care El S-a jertfit.
Domnul gaseste un mijloc ocolit de a-i acorda iertare lui Petru si de a-i reaminti ca apostolatul sau se intemeiaza in primul rand pe dragoste, caci dragostea toate le sufera toate le crede toate le nadajduieste toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata (I Cor. 13 7-8), aceeasi dragoste si ingaduinta pe care Iisus i-a aratat-o apostolului, iertandu-l fara macar sa mai aminteasca de greseala sa, pe care va trebui sa o aiba si el fata de oile incredintate lui."
Dupa aceasta noua investire a lui Petru, Domnul ii profeteste, intr-un mod figurat, in ce chip avea sa moara si el:
Cand erai mai tanar - ii spuse El apostolului - te incingeai singur si umblai unde voiai; dar cand vei imbatrani vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti (Ioan 21 18).
Mantuitorul face aluzie la moartea muceniceasca a lui Petru, care va fi rastignit, ca si Domnul sau. Sfantul Ioan confirma aceasta interpretare: Iar aceasta a zis-o insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu (21, 19).
Spre a fi si mai limpede, Iisus adauga, graind catre Petru: Urmeaza Mie! (21, 19).
"Apostolul Il va urma intru totul pe Domnul sau - atat pe cararile vietii cat si in moartea sa pe cruce!"
Domnul ii aminteste lui Petru de moartea care il asteapta, insa nu-i spune nimic despre biruintele pe care le va avea!
La temelia Bisericii, cladita pe Jertfa lui Hristos, se va afla si sangele tuturor mucenicilor morti pentru credinta lor in Evanghelie.
Dupa ce Iisus ii spune: Urmeaza Mie, Petru, vazandu-l pe Ioan si neputandu-se abtine, intreaba: Doamne, dar cu acesta ce se va intampla? (21, 21) , o indrazneala evidenta a apostolului, dornic sa afle ce destin ii era harazit si ucenicului iubit. Iisus il mustra oarecum: Daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu? Tu urmeaza Mie (21, 22). "
Cu alte cuvinte, nici unui muritor nu ii este ingaduit sa cunoasca viitorul, Dumnezeu fiind stapan absolut peste vietile si peste mortile noastre!
Inainte de Inaltare, Iisus va reveni asupra acestei interdictii: Nu este al vostru a sti anii sau vremurile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa (F.A. 1 7).
Indemnul este valabil nu numai pentru ucenici ci pentru toti crestinii. Grija oricarui crestin adevarat trebuie sa fie de a ramane mereu in comuniune cu Hristos pentru ca moartea sa nu-l surprinda departe de El !
Viata si moartea lui Petru se inscriu pe o curba de maxima tensiune. El se situeaza mereu in primul plan al episoadelor evanghelice si tot el va desfasura, alaturi de Sfantul Pavel, cea mai intensa activitate in vederea raspandirii Evangheliei dupa Inaltarea la cer a Domnului.
Petru este si va ramane omul actiunilor indraznete, al faptei prin care isi implineste vocatia sa de apostol, de aceea nu intamplator Evanghelia lui Marcu, scrisa sub directa sa inspiratie, cuprinde aproape exclusiv relatarea de fapte si minuni din viata lui Iisus.
"Moartea sa muceniceasca, consecinta fireasca a misiunii sale, va avea loc in vazul tuturor si va fi indata cunoscuta de toti fratii." Ioan, ucenicul iubit, avea alt duh. Viata lui a fost diferita.
El era mereu in penumbra, episoadele la care participa sunt tainice, pentru ca la Ioan important nu este ceea ce se intampla in planul realitatii imediate ci in acela al trairilor launtrice. La el toate sunt semne si au semnificatia lor pe care o aflam dincolo de hotarele lumii vizibile!
Evanghelia sa cuprinde numai minuni-semne.
"Destinul ucenicului iubit este axat pe iluminarea interioara si pe primirea unor descoperiri suprafiresti. "
Si acum, revenind la convertirea celor 3000, certificata in Apostolul citit azi, intreb si eu:
- Daca Petru ar fi avut un parcurs fara greseala, evitand astfel lepadarea, caderea si cainta aceea reconvertitoare, ar fi rezistat el ca om tentatiei de a fi cuprins de slava desarta dupa ce a reusit sa converteasca intr-o zi 3000 de oameni?
De reflectat!
In planul lui Dumnezeu sunt poate cuprinse inclusiv caderile noastre, cele care ne permit ridicari adevarate!
Citatele sunt din Natalia Manoilescu Dinu : Iisus Hristos Mantuitorul, Editura Bizantina
Cand erai mai tanar - ii spuse El apostolului - te incingeai singur si umblai unde voiai; dar cand vei imbatrani vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti (Ioan 21 18).
Mantuitorul face aluzie la moartea muceniceasca a lui Petru, care va fi rastignit, ca si Domnul sau. Sfantul Ioan confirma aceasta interpretare: Iar aceasta a zis-o insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu (21, 19).
Spre a fi si mai limpede, Iisus adauga, graind catre Petru: Urmeaza Mie! (21, 19).
"Apostolul Il va urma intru totul pe Domnul sau - atat pe cararile vietii cat si in moartea sa pe cruce!"
Domnul ii aminteste lui Petru de moartea care il asteapta, insa nu-i spune nimic despre biruintele pe care le va avea!
La temelia Bisericii, cladita pe Jertfa lui Hristos, se va afla si sangele tuturor mucenicilor morti pentru credinta lor in Evanghelie.
Dupa ce Iisus ii spune: Urmeaza Mie, Petru, vazandu-l pe Ioan si neputandu-se abtine, intreaba: Doamne, dar cu acesta ce se va intampla? (21, 21) , o indrazneala evidenta a apostolului, dornic sa afle ce destin ii era harazit si ucenicului iubit. Iisus il mustra oarecum: Daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu? Tu urmeaza Mie (21, 22). "
Cu alte cuvinte, nici unui muritor nu ii este ingaduit sa cunoasca viitorul, Dumnezeu fiind stapan absolut peste vietile si peste mortile noastre!
Inainte de Inaltare, Iisus va reveni asupra acestei interdictii: Nu este al vostru a sti anii sau vremurile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa (F.A. 1 7).
Indemnul este valabil nu numai pentru ucenici ci pentru toti crestinii. Grija oricarui crestin adevarat trebuie sa fie de a ramane mereu in comuniune cu Hristos pentru ca moartea sa nu-l surprinda departe de El !
Viata si moartea lui Petru se inscriu pe o curba de maxima tensiune. El se situeaza mereu in primul plan al episoadelor evanghelice si tot el va desfasura, alaturi de Sfantul Pavel, cea mai intensa activitate in vederea raspandirii Evangheliei dupa Inaltarea la cer a Domnului.
Petru este si va ramane omul actiunilor indraznete, al faptei prin care isi implineste vocatia sa de apostol, de aceea nu intamplator Evanghelia lui Marcu, scrisa sub directa sa inspiratie, cuprinde aproape exclusiv relatarea de fapte si minuni din viata lui Iisus.
"Moartea sa muceniceasca, consecinta fireasca a misiunii sale, va avea loc in vazul tuturor si va fi indata cunoscuta de toti fratii." Ioan, ucenicul iubit, avea alt duh. Viata lui a fost diferita.
El era mereu in penumbra, episoadele la care participa sunt tainice, pentru ca la Ioan important nu este ceea ce se intampla in planul realitatii imediate ci in acela al trairilor launtrice. La el toate sunt semne si au semnificatia lor pe care o aflam dincolo de hotarele lumii vizibile!
Evanghelia sa cuprinde numai minuni-semne.
"Destinul ucenicului iubit este axat pe iluminarea interioara si pe primirea unor descoperiri suprafiresti. "
Si acum, revenind la convertirea celor 3000, certificata in Apostolul citit azi, intreb si eu:
- Daca Petru ar fi avut un parcurs fara greseala, evitand astfel lepadarea, caderea si cainta aceea reconvertitoare, ar fi rezistat el ca om tentatiei de a fi cuprins de slava desarta dupa ce a reusit sa converteasca intr-o zi 3000 de oameni?
De reflectat!
In planul lui Dumnezeu sunt poate cuprinse inclusiv caderile noastre, cele care ne permit ridicari adevarate!
Citatele sunt din Natalia Manoilescu Dinu : Iisus Hristos Mantuitorul, Editura Bizantina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu