MARTURIA MANTUITORULUI PRIVIND TAINA SFINTEI EUHARISTII

De cateva zile se citeste din Capitolul 6 al Evangheliei dupa Ioan. Desi am mai incercat sa precizez, poate nu ar fi lipsit de interes sa reamintesc contextul in care Mantuitorul vorbeste El insusi despre Sfanta euharistie! Acest capitol are o intreaga teologie in el!
Este necesar, cred, să ne reamin­tim  contextul în care are loc aceasta marturie.

Inceputul capitolului  relatează minunea înmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti, prin care au fost hrăniţi peste zece mii de oameni (ni se spune ca erau cinci mii de bărbaţi impreuna cu fa­miliile lor!). Ca urmare a acestui miracol, mulţimea isi dorea sa-L puna rege pe Hristos , dar El Se retrage la munte. Cand revine, împreună cu ucenicii Săi, în Ca­per­naum, mulţimea vine după El . 
Iisus ii dojeneste cumva, spunandu-le că nu Il cautau pentru că ar fi crezut in El, ci  pentru painea mancata - „pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat“ (Ioan 6, 26). 
Apoi, le mai spune : „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pe­cet­luit Dumnezeu-Tatăl“ (Ioan 6, 27). 

Devine tot mai clar ca Mân­tui­to­rul pomeneste aici despre Taina Eu­ha­ris­tiei ca „mâncarea ce ră­mâ­ne spre viaţa veşnică“, atragand atentia ca aceasta se deosebeşte de mancarea cea lumeasca, care se consuma oricând. 
Taina Euharistiei de­vine astfel lucrarea lui Hris­tos.

Mul­ţi­mile însă sunt tot mai confuze si chiar ne­mul­ţu­mi­te!
Asteptasera o noapte intreaga pentru a-L intalni pe Iisus, sperand ca vor primi din nou pâine, fără a mai fi nevoite să muncească, şi se simt de­za­mă­gi­te, motiv pentru care, cu insolenta, pomenesc despre mana care cadea din cer, cu care s-a hranit poporul lui Israel timp de patruzeci de ani cât a rătăcit  în pustie, înainte de a intra în Tara Promisa. 
Iisus insa le aminteşte imediat că nu Moise a fost Cel care le-a oferit mana cereas­că, ci Tatăl Său, Cel ce le va da şi acum paine, dar de data asta Pâi­nea cea adevărată. 

Asadar Tatăl este Cel care ne dă Pâinea cea adevărată! 

Mântuitorul le vorbeşte iudeilor despre nemurire ca promisiune pentru cel care se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Său.  El spune ca cei care nu se împărtăşesc nu vor avea „viaţă“ în sufletul lor. Caci viaţa noas­tră nu se reduce la această existenţă , care constă în a respira , a manca sau a ne inmulti, ci înseamnă cu mult mai mult. De aceea, Iisus spune mulţimilor: 

„Pă­rinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit! Pâinea Care Se coboară din cer este aceea din Care, dacă mă­nân­că cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a po­go­rât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“ (Ioan 6, 49-51). 

Cu alte cuvinte,  poporul iudeu a mâncat mană în pustie, dar acest fapt nu l-a făcut să si intre în Împărăţia cerurilor, sa devina nemuritor, caci aceea era hrana trupeasca chiar daca era data de Tatal Ceresc! 

Orice hra­nă trupească este pentru noi doar o amânare a morţii, nu este o naştere spre viaţa veşnică!

Euharistia - Sfanta Impartasanie - este acea hrana spirituala care ne învie sufletul, ne pre­gă­teşte pentru veşnicia alături de Dumnezeu, aduce pace, har şi bucurie in inimile noastre. 

De aceea, cel ce mănâncă aşa cum se cuvine Trupul şi Sângele Dom­nului va fi veşnic viu!

Iudeii insa nu au înţeles me­sajul Domnului şi s-au revoltat. Simtindu-le nemultumirea, El a mai adaugat câteva cuvinte ca sa le explice ce însemna această îm­păr­tăşire cu Trupul şi Sângele Său: 

„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare, iar sân­gele Meu, adevărată bău­tu­ră. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în­tru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mă­nân­că această Pâine va trăi în veac“ (Ioan 6, 53-58). 

Azi noi intelegem si stim ca impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, Taina Euharistiei, ne uneşte cu Hristos într-un mod special, existenţial. 

La vremea aceea insa, efectul imediat al acestor cuvinte a fost acela ca majoritatea iudeilor care Îl urmau de ceva vreme 

s-au îndepărtat de  El şi nu au mai dorit să Îl asculte. 

Cuvintele Sale li se păreau  ciudate, aberante,  poate chiar de-a dreptul gretoase. 

Doar cei 12 Apostoli şi femeile fidele, care L-au insotit chiar şi la răs­tig­nirea Sa, I-au mai ramas alături. 

Aşadar, deşi che­ma­rea a fost adresată multora, cei ramasi au fost... pu­ţini. Vorba aceea : Multi chemati, putini alesi!

Petru şi ceilalti apostoli nu s-au dezis de Hristos, chiar dacă nici ei nu au înţeles mare lucru din ce dorea El să spună.  Aşteptau doar clipa potrivită pentru a intelege. 

Nu stiau  ca momentul acela nu era departe caci, cu ocazia Pastelui urmator, mielul iudaic avea să devină un simplu simbol, în timp ce Taina Euharistiei avea sa fie să­vârşită pentru prima dată de Însuşi Hristos!

„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care Se coboară din cer este aceasta din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu. Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm? Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” Ioan 6, 48 - 54