Istoria mântuirii este istoria eliberării omului de robia păcatului. Legătura strânsă între comuniunea cu Dumnezeu și libertatea omului se regăsește în toata aceasta istorie.
Totuși, expresia desăvârșită a legaturii dintre om, Dumnezeu și libertate este intruchipata in Persoana și lucrarea lui Hristos. Felul în care Iisus Hristos Isi folosește libertatea Sa umană, într-o lume robita păcatului si morții, arată adevărata natură și finalitate a libertății omului creat după chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Libertatea lui Hristos, în raport cu Dumnezeu, cu oamenii și cu lumea creata, este o libertate a comuniunii de iubire, acea libertate de a alege binele și de a evita păcatul, cu pretul suferintei Sale si a mortii.
Libertatea lui Hristos de a Se dărui lui Dumnezeu cu desavarsire este asemenea libertatii Sale de a Se dărui oamenilor, iubindu-i pana și pe cei care L-au răstignit, rugandu-se pentru ei inainte de a muri: (Părinte, iartă-le lor, căci nu știu ce fac!).
Aceasta libertate, pe care Hristos o manifesta pana sacrificiul de sine, este cuprinsa în cuvintele: "Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu"
(Ioan 10, 17-18).
(Ioan 10, 17-18).
Iubirea deplină a lui Hristos pentru Dumnezeu și pentru oameni ii da libertatea de a-I cere Tatălui ceresc ceea ce dorește, fiind totodata înțelegător și iertător cu păcătoșii, ca si cu cei umiliți ori marginalizați. El înfrunta in virtutea aceleiasi iubiri si aceleiasi libertati nedreptatea celor egoisti, fatarnici, mândria si ipocrizia lor.
Tulburarea creata de vorbele Mantuitorului este tot mai mare incat... L-au împresurat iudeii și I-au zis: Până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă Tu ești Hristos, spune nouă pe față.
Intrebarea iudeilor are in spate ascunsa banuiala ca El era Hristosul dar teama ca El aduce schimbari prea mari era poate si mai mare!
Oamenii se tem si azi de schimbari radicale!
Ori Iisus, chiar daca nu avea ca scop sa schimbe Legea avea sa schimbe felul de interpretare al Legii, ceea ce i-ar fi adus pe fasisei in starea de nulitate!
Mandria le-a fost mult mai mare decat credinta!
Oamenii se tem si azi de schimbari radicale!
Ori Iisus, chiar daca nu avea ca scop sa schimbe Legea avea sa schimbe felul de interpretare al Legii, ceea ce i-ar fi adus pe fasisei in starea de nulitate!
Mandria le-a fost mult mai mare decat credinta!
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Pentru aceasta Mă iubește Tatăl fiindcă Eu Îmi pun sufletul ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am, iarăși, să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și nu este în toate mințile. De ce-L ascultați?
Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea Târnosirii templului și era iarnă. Iar Iisus mergea prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii și I-au zis: Până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă Tu ești Hristos, spune nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine, iar Eu le dau viață veșnică.” Ioan 10, 17 - 28
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu