ARATARILE LUI HRISTOS DUPA INVIERE 4 - Femeile mironosite si Maria Magdalena

Normal, in insiruirea aratarilor Mantuitorului - pe care mi-am propus sa o trec in revista aici - ar fi trebuit sa incep cu ele, cu mironositele, de vreme ce El Insusi le-a asezat pe primul loc! 
Motivul decalarii a fost doar subiectul evangheliilor si apostolului din aceasta saptamana.

Cronologic, prima arătare a Mântuitorului a fost , desigur,  dupa cum bine se stie, in fata femeilor mironosiţe. Ele au primit vestea, ele au dat de stire!

Din Ev.dupa Matei aflam ca, după ce îngerul le vesteşte femeilor Invierea Domnului şi le arată,  mormântul gol,  le trimite să vestească ucenicilor evenimentul . 
Ele  au plecat în graba dar, inainte de a ieşi din grădină, Iisus li se arată si le spune «Bucuraţi-vă». Femeile I s’au închinat căzând la picioarele Lui. Iisus le trimite apoi să le vestească ucenicilor  Invierea Sa şi să le reamintească de întâlnirea din Galileea. 

Următoarea arătare a lui Iisus a fost - dupa Ev. Ioan - in fata  Mariei Magdalena, femeia din care Iisus scosese 7 draci!

Aceasta venise cu femeile mironosiţe  dar nu a si plecat odata cu ele, indoindu-se oarecum de cele vazute. 
Ea s’a întors la mormânt si, cum era coplesita de o mare tristete, a inceput sa plânga. 

In acest timp a văzut doi îngeri înăuntru, care au întrebat-o de ce plânge. Le-a răspuns: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. (In. 20: 13). 
Inainte ca ingerii sa-i spuna ceva, femeia a întors capul (probabil la auzul unui zgomot) si L-a văzut pe Iisus, insa  nu L-a recunoscut. 

Mântuitorul a întrebat-o de ce plânge si pe cine caută. Maria, gandind că este grădinarul, L-a întrebat dacă el a luat cumva trupul lui Iisus si l-a rugat să-i spună unde L-a pus, ca ea să se ducă să-L ia. Atunci Iisus i-a spus pe nume: Marie! 
Si in clipa aceea L-a recunoscut si strigand Rabuni!  s’a aruncat la picioarele Lui! El insa a oprit-o:  
Nu te atinge de Mine căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: "Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru." (In. 20 : 17)! 
Un mesaj extrem de important: Tatal Lui e si Tatal nostru!

Această întâlnire nu este una oarecare. 
Cu puţine minute înainte, Iisus îngăduise femeilor mironosiţe să se arunce la picioarele Lui şi să-L atingă. De ce acum, nu-i permite Mariei să se atingă de El pe motiv ca inca nu S-a înălţat la cer? 

Peste alte câteva ore, se va duce la Apostolii Sai, care stăteau încuiaţi de frica fariseilor, şi-i va îndemna chiar: 
Pentru ce sunteţi tulburaţi şi de ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre. Vedeţi mâinile şi picioarele Mele, că Eu Insumi sunt. Pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine având Lc. 24: 39). 

Si desi ucenicii L-au pipăit, totuşi au continuat să se îndoiască. Spre a-i convinge, Iisus i-a întrebat daca au ceva de mâncare. Ei I-au dat un fagure de miere şi peşte şi El a mâncat impreuna cu ei! 
Si astea fără sa Se fi înălţat mai întâi la cer, asa cum i-a spus Mariei Magdalena, care, in plus nu se indoieste!

"Mântuitorul a permis femeilor mironosiţe să-I sărute picioarele şi, mai mult, i-a îndemnat pe Apostoli sa-I pipăie mâinile şi picioarele pentru a-i încredinţa că nu era un duh, ci El Insuşi. 

In tot Orientul, până astăzi (şi în ţara noastră), există superstiţia adânc înrădăcinată că un strigoi te poate înşela cu un trup aparent din carne şi oase, dar ceea ce strigoiul nu poate face este să mănânce. Iisus le-a spulberat această îndoială. Subliniez că Iisus a dat ucenicilor Săi dovada pipăirii şi ei tot nu au crezut că El este, apoi dovada mâncării şi au crezut. lucru îl va face după o săptămână, cu Toma, la arătarea către ucenici.

Atunci, de ce a oprit-o pe Maria Magdalena spunându-i să nu-L atingă pe motiv că încă nu S’a suit la Tatăl Său?"

Potrivit pr Gh Calciu, "aici trebuie să ne înălţăm duhul şi să ne gândim la o anumită simbolistică. Mântuitorul a folosit totdeauna simbolurile pentru a închipui o relaţie dintre oameni sau dintre oameni şi Dumnezeu. Când a fost însă vorba de adevăruri divine, care nu pot fi înţelese cu mintea noastră, ci doar acceptate prin credinţă, atunci nu a mai folosit simbolul, ci afirmaţia directă şi susţinută. Când a spus că El este Fiul lui Dumnezeu, a făcut afirmaţia clară, nedisimulată sub simboluri şi a acceptat moartea fără să umbrească Adevărul în simbol. Când a spus că trupul Lui este adevărata pâine şi sângele Lui adevăratul vin şi că cine nu mănâncă trupul Lui şi nu bea sângele Lui nu va intra în Impărăţia Cerurilor, nu a folosit nici un simbol, ci afirmaţia clară..".

"Simbolul Mariei Magdalena închipuia atunci neamurile, care vor veni la credinţă abia după ce Iisus se va înălţa la cer şi va trimite Duhul Sfânt ucenicilor care vor pleca în lume la propovaduire!" 

Mai este un aspect tulburător în această întâlnire dintre Iisus şi Maria Magdalena:"ea Il văzuse pe Domnul, ultima oară, Vineri seara, la punerea Lui în mormânt. Trăise mereu pe lângă El vreme de, probabil, doi ani sau mai mult, aproape zi de zi. Trupul Lui fusese neatins de stricăciune şi totuşi, chiar atunci când s’a uitat la El, lângă mormânt, nu L-a recunoscut." De ce?
Presupunem că Iisus, ieşit proaspăt din mormânt prin Inviere, trecând prin piatra mormântului, fără a o sparge,  avea cu siguranta o anumită descărcare materială, o străvezime, care Il facea imperceptibil oarecum in ochii omeneşti. (piatra a fost pravalita de cei doi Ingeri pt ca mironositele sa poata vedea mormantul gol!)

Si totuşi, când Iisus a strigat-o pe nume – Maria! – ea L-a recunoscut fulgerător şi s’a aruncat la picioarele Lui. 

Iisus ii spusese: Nimeni nu poate veni la Mine fără a fi mai întâi atras de Tatăl Meu.(Ioan 6 : 44) 

"De aceea nu venim la Dumnezeu dacă Iisus nu ne cheamă pe nume, pe fiecare. Odată chemaţi, reacţia noastră poate fi ca cea a Mariei – ne aruncăm la picioarele Lui -  sau ca a lui Iuda - ne ducem la pierzare. 
Chemată pe nume, Maria L-a recunoscut şi L-a numit Rabuni Chemat, Toma va răspunde: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Fiecare suntem atraşi/chemaţi de Iisus, pe multe căi, până ce mintea ni se luminează, înţelegem chemarea şi ne aruncăm la picioarele Lui."

Citate sunt din Pr.Gh. Calciu