DESPRE VOIA DOMNULUI, VORBIREA IN PILDE SI RODUL CUVANTULUI

• De ce sa fie voia Sa?

Sf. Ciprian spune ca "zicem:  "Facă-se voia Ta în cer și pe pământ" nu pentru ca Dumnezeu să facă ce vrea El, ci pentru ca să putem noi face ce vrea Dumnezeu! Căci cine-L împiedică pe Dumnezeu să facă ce vrea? Dar fiindcă suntem împie­dicați de diavolul să ne supunem lui Dumnezeu cu tot sufletul și cu toate faptele noastre, de aceea ne rugăm să se facă în noi voința lui Dumnezeu. Și ca să se facă aceasta în noi, este nevoie de voința lui Dumnezeu, adică de ajutorul și de ocrotirea Lui, fiind­că nimeni nu este puternic prin forțele sale, ci prin voia și mila lui Dumnezeu.”

• Vorbirea in pilde

Parcurgand Sf Evanghelii remarcam o diferentiere a discursului, in functie de auditoriu. Astfel, in prezenta oamenilor simpli, vorbeste adesea cat se poate de clar, pe cand, ori de cate ori in preajma se aflau carturarii si fariseii care ii cautau pricina, Mantuitorul apeleaza la... parabole!

Parabola, pilda, constituie o forma rafinata de provocare a inteligentei celui care o asculta, un apel voalat la puterea de intelegere a acestuia. Cel ce se crede destept este la inceput convins ca a inteles talcul pildei - dar nu se grabeste sa comenteze,  de teama de a nu gresi cumva! Caci in inima sa se strecoara dubiul, se tulbura chiar, si incepe sa reflecteze, cautand intelesul ascuns al pildei!

Parabola are calitatea de a apara  adevarul de defaimare. Când spui adevarul inaintea unor rauvoitori acestia te pot agresa in asa fel incat puterea lui este acoperita de hula si badjocura denigratorilor!

Vorbind in pilde, Mantuitorul incuie adevarul in spatele ghicitorii, lasand in acelas timp intredeschiasa usa spre 

intelegerea lui!  

Cuvantul lui Dumnezeu, prezent in cuvintele Sfintei Scripturi, e tainic!

În vremea aceea, vorbind Iisus mulțimilor, iată Mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. Cineva I-a zis: Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă. 

În aceeași zi, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a grăit lor multe, în pilde.” 

Matei 12, 46-50; 13, 1-3

• Pilda semanatorului

Pilda aceasta o regasim la sinoptici astfel: Matei 13:3-23; 

Marcu 4:3-20 si Luca 8:4-15.

Semănătorul este Domnul Insusi iar sămânța pe care o arunca este Cuvântul Sau.

Domnul, Care se află pretutindeni, „a ieșit” din sanurile parintești si S-a întrupat pentru ca omenirea sa poata fi salvata! 

Dumnezeu Însuși a hotărât, mai înainte de facerea lumii, venirea Sa pe pământ și viețuirea ca om printre oameni!

Domnul Iisus Hristos nu a venit nici să secere… nici  să ardă pământul, ci a venit să semene , sa arunce samanta  

cuvantului Sau, voia lui Dumnezeu de mantuire a omului. 

- Semințele care au căzut lângă drum, adică pe calea

bătătorita, nu roditesc! Pentru cei a caror minte este o cale prea călcată (bătătorită), aspră si nearată,  Cuvantul nu rodeste caci ei sunt prea leneși si deloc dispusi sa primesca sfatul lui Dumnezeu! Si, de la aceștia, „păsările cerului”
- adică duhurile cele din văzduh, dracii - departeaza cuvântul!  

- Cei care, din pricina neputinței neimpotrivindu-se  pacatului,  s-au vândut mântuirea, sunt ca un loc pietros in care samanta cuvântului nu germineaza ci se usuca!

Caci „s-a ivit soarele” și le-a descoperit toate cele ascunse ale lor! Omul se cunoaște în necazuri!

- De asemenea, Cuvantul Domnului se estompeaza, nu se mai aude, nu mai rezoneaza in sufletul celui dominat de spinii grijilor de tot felul care il sufoca!

- Cei care Il iubesc pe Dumnezeu si fac voia Lui sunt pamantul bun in care rodeste Cuvantul!

Asadar 3 părți din sămânță s-au pierdut și numai a patra parte a rodit,  ceea ce inseamna ca puțini sunt cei ce se mântuiesc! (Luca 13, 23-28). 

Domnul insa ne da nadejde!

Căci, chiar pietros de ar fi cineva, sau pe lângă drum (cale) de ar fi cineva, ori intre spini de ar fi, este totusi cu putință sa devina pământ bun. 

Nu toți cei care primesc cuvântul lui Dumnezeu sunt capabili sa-l germineze, neputand sa are pamantul sufletului lor cu fapte bune! Puțini il lucrează în mod desăvârșit prin neagoniseală și nevoință preaînaltă! 

Cei care reusesc sunt cei care rodesc 100…. Aceștia sunt sfinții! 

Cei care rodesc 60 sunt călugării care, petrecand viața în mănăstire, sunt lucrători buni. 

Ceilalți, cei care rodesc doar 30, sunt mirenii care au ales  ca pe cât le este cu putință, sa se straduiasca sa faca faptele cele bune.

Iata bunătatea lui Dumnezeu, Care pe toți ne primește - și pe cei ce fac lucruri mari, și pe cei care le fac pe cele mici, și pe cei care se straduiesc, desi nu sunt de exceptie!

Zii binecuvatata!

„Zis-a Domnul pilda aceasta: 

Iată, a ieșit semănătorul să semene. Și, pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. 

Cine are urechi de auzit să audă.”