MASURA JUDECATII

Azi, fragmentul evanghelic propus spre meditatie cuprinde "Vai.urile" adresate de Mantuitorul cetatilor care , desi au fost martore minunilor Sale... le-au ignorat! 
Ele anunta ziua judecatii.

In Predica de pe Munte, care pune in evidenta valorile supreme ale Legii celei Noi, Mantuitorul arata ca omul este chemat la desavarsire dumnezeiasca! 
Desavarsirea propusa a lasat loc intrebarii daca nu cumva rigorile legii acesteia sunt utopice, imposibil de implinit, in virtutea slabanogelii starii omului. Vechea lege nu punea in nici un fel problema desavarsirii omului!

Sfanta Traditie lamureste aceast dubiu deceland doua masuri, absolut necesare:

- desavarsirea, la care este chemat omul, este de atins numai cu ajutorul lui Dumnezeu, intruparea Fiului fiind iconomia Domnului intru atingerea acestui nivel! 
Desavarsirea asta ne ghideaza si in functie de ea suntem capabili sa ne evaluam permanent. Masura desavarsirii este un salt existential extraordinar care il ridica pe om, asezandu-l pe orbita dumnezeirii!

- putinta omului, capacitatea lui de a ajunge cat mai sus spre asemanarea cu Dumnezeu, cu puterile sale,  este o masura in functie de care Dumnezeu il va judeca pe om! 
Sf Ev Matei arata, dealtfel, in cap 25, ca Dumnezeu nu ne va judeca in functie de desavarsire ci in functie de putinta noastra! Omul trebuie deci sa se straduiasca, Dumnezeu stiind cat anume poate si cat nu!

Sfarsitul pasajului cuprinde  multumirea lui Iisus adresată Tatălui ceresc.
"Avem acum Descoperirea (Revelaţia) dumnezeiască înaintea ochilor, în dumnezeieştile Scripturi, iar „deştepţii” o citesc, dar nu o înţeleg. Lucrul e vrednic de minunare: totul este scris simplu, dar ei înţeleg totul altminteri de cum este scris, parcă ar fi orbit. Pruncii văd şi pricep; iar pentru aceştia (pentru înţelepţi şi pricepuţi) Descoperirea este acoperită. Aşa I-a plăcut Părintelui Ceresc să rânduiască; aşadar, nu e nimic de zis. Dacă nu ni s-ar fi descoperit cele care ne sunt neapărat trebuincioase, „deştepţii” tot ar mai fi avut cu ce să se îndreptăţească; însă aceste lucruri ni s-au descoperit: vino şi ia. De aceea ţi s-a descoperit, ca să iei; nu trebuie decât să te faci prunc. „Cum, eu?… Pentru nimic în lume!” Bine, cum vrei; rămâi înţelept şi priceput în ochii tăi, fără a înţelege totuşi şi fără a băga la cap nimic din cele trebuincioase, rătăcind printre nălucirile şi iluziile zămislite de filozofia ta îngâmfată, care te ţin într-o astfel de orbire, încât socoți că vezi, deşi eşti „orbete” – adică vezi lucrurile ca printr-o ceaţă groasă; asta însă nu te face să afli calea adevărată şi nu te duce la ţel, ci numai te robeşte cercului vicios al înşelării de sine. Izbăveşte-ne, Doamne, de aceasta cumplită stare!… Sf Teofan Zavoratul

 
„În vremea aceea a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit: Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaida! Că, dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac și în cenușă. Dar zic vouă: Tirului și Sidonului le va fi mai ușor în ziua judecății decât vouă. Și tu, Capernaume, care ai fost înălțat până la cer, până la iad vei fi coborât. Căci, dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție. 
În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis:  
Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost bunăvoința înaintea Ta.”