miercuri, 8 iulie 2020

CREDINTA, SEMNE, PREFIGURARI

A nu putea crede in Dumnezeu pentru ca nu Il poti vedea pare sa fie un pacat consacrat.
Justitia omeneasca are nevoie de dovezi.
Omul poate insa sa le manipuleze astfel incat dovezile sa nu mai existe ori sa fie necloncudente!
Teoretic, certitudinile se construiesc pe dovezi. Practic insa dovezile, desi exista, pot fi voit ignorate , neobservate ori neluate in seama!

Nu cred ca Mantuitorul, numindu-i "neam viclean", pe cei care cereau dovezi pentru a crede in El, se refera doar la iudeii care nu l-au acceptat ca fiind Messia, ci la un anume tip de om, om pe care il regasim in toate nationalitatile!
Caci nu numai iudeii I-au cerut dovezi lui Dumnezeu ci, pana astazi, tot omul necredincios isi gaseste scuze socotind ca Dumnezeu nu se dovedeste. Noroc ca Domnul nu isi pune mintea cu noi!
Pentru cine crede... dovezile sunt permanente si la tot pasul, pentru cine nu... totul este neverosimil, pana si minunile cele mai minunate!

Dubiul insa se insinueaza fara nici o opreliste, dar niciodata pro ci... doar contra! Caci daca cineva iti sopteste la ureche ca ai fost inselat, crezi asta si fara sa ai dovezi, dar daca iti spune ca Dumnezeu te poate ajuta daca crezi in El... vrei dovezi!

Suntem asadar manipulabili spre rau si, fara convingeri clare, izvorate din morala si principii sanatoase, devenim doar o masa de manevra, oricat ne-am crede noi de ... independenti si liberi!

După ce Mantuitorul a vindecat un demonizat mut iar fariseii si carturarii l-au acuzat ca scoate pe demoni cu capetenia demonilor, Iisus vorbeste despre cei ce vor semne, amintind despre "semnul lui Iona" si Regina de la miazazi.

Despre aceasta discutie am mai comentat si cu ocazia pericopei similare din Evanghelia dupa Luca 
11, 29-33, text care este sensibil asemanator.

Poporul lui Israel, de-a lungul istoriei sale, a cerut periodic de la Dumnezeu semne. Prin ele poporul ales isi revigora credinta, la intervale istorice de timp.


Pericopa de astazi este o dovada in plus ca nu putem trece peste Vechiul Testament, caci ne-ar lipsi o veriga importanta in intelegerea cuvintelor Domnului.

Iona, personajul principal al Cărții lui Iona, a fost unul dintre proorocii lui Israel care a primit de la Dumnezeu sarcina de a merge in Ninive si a avertiza poporul asirian de acolo ca orasul lor avea sa fie distrus din pricina pacatelor locuitorilor.
Iona insa s-a temut sa le spuna si nu a implinit porunca lui Dumnezeu ci a fugit cu o corabie in largul marii.
O furtuna puternica era sa-i piarda pe toti cei aflati pe corabie, ceea ce il face pe Iona sa inteleaga ca atrasese mania lui Dumnezeu.
Constient de pacatul sau,  a cerut sa fie abandonat in apele marii, pentru ca ceilalti aflati pe corabie sa nu fie sacrificati din pricina neascultarii sale.
Umanitatea sa a fost rasplatita si rugamintea i-a fost indeplinita, fiind aruncat in mare.
Dar un peste urias l-a inghitit si Iona a stat in burta acestuia 3 zile si 3 nopti, timp in care el a facut rugaciuni de pocainta. 

Pestele l-a scuipat pe tarm in a treia zi si astfel, scapat cu viata, proorocul Iona a mers in Ninive sa implineasca porunca Domnului!

Locuitorii orasului Ninive se inchinau la idoli si traiau macinati de pacate grele care starnisera mania lui Dumnezeu, insa prorocirea adusa de Iona, abia iesit din burta balenei, cu chipul transfigurat, a fost ascultata si ei „au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat în sac” (Iona 3, 5)

Cum nimic nu este lipsit de rost in Planul lui Dumnezeu si nimic din Cartea Sfanta nu este scris fara mesaj, intelegem abia in vremea lui Iisus ca scopul real al misiunii lui Iona si a aventurii sale legate de sederea in burta balenei a fost prefigurarea celor trei zile petrecute de Mantuitorul Hristos, de la rastignire la Inviere, in adancul iadului!

Regina de la Miazazi este Regina din Saba, despre care aflam din Cartea a III.a, a Regilor.

"Regina din Saba, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înţelepciunea cu cuvinte greu de înţeles. Venind ea de la Ierusalim cu foarte mare bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu foarte mult aur şi pietre scumpe, a mers la Solomon şi s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. Şi i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei şi n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele şi să nu i-o dezlege. Văzând deci Regina din Saba toată înţelepciunea lui Solomon (...) a zis regelui: Adevărat este ce am auzit eu în ţara mea de lucrurile tale şi de înţelepciunea ta. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei şi iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai înţelepciune şi bogăţie mult mai mare decât am auzit eu. (...) Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veşnică a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată şi dreptate. (...) Iar regele Solomon a dat Reginei din Saba tot ce a dorit şi a cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. Şi s-a întors ea înapoi la ţara ei şi toate slugile ei.”

Numele ei il gasim atat in Coran cat si in multe alte povesti egiptene. 
Unii exegeti considera Cantarea Cantarilor ca fiind o carte marturisitoare a iubirii lui Solomon pentru aceasta misterioasa regina.

In interpretarea creştină a Vechiul Testament, intalnirea dintre inteleptul Solomon si Regina din Saba are insa, pe langa valori istorice, şi unele metaforice.
Astfel vizita reginei intruchipeaza unirea metaforică a lui Hristos cu Biserica, Solomon fiind prefigurarea lui Messia!
Regina din Saba reprezinta poporul care crede şi îl ascultă pe El.
Castitatea Reginei din Saba este considerată a fi o prefigurare a Fecioarei Maria, iar cele trei daruri, pe care le-ar fi adus cu ea – aur, mirodenii şi pietre preţioase – o anticipata imagine a darurilor magiloraur, smirnă şi tămâie - aduse pruncului Iisus.
Despre duhul necurat

Iar cand duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și, venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici, și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean.”

Asadar duhul rău care iese din om, cand acesta de decide sa se curete, umblă prin locuri fără de apă, căutând odihna pe care nu o găsește. Dar de ce în locuri fără de apă?
Evident pentru ca unde este apă este si viață si acolo unde este viață este Duhul Sfânt.
Apa, în creație, este chip al Duhului Sfânt, o icoana a lucrării Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este viața lumii. El vindecă, curățește, sfințește…
Apa este transparenta precum nevăzut este Duhul.
Apa este în tot… intocmai Duhului lui Dumnezeu, prezent in tot si toate prin energiile Sale necreate!
Pe pamant nimic nu poate fi fara apa iar circuitul apei în natură este insusi circuitul vieții.

Din Sfânta Scriptură stim ca apa a fost creată de Dumnezeu pentru a da viață dar si pentru a pedepsi în vederea unei renașteri a omului.
La început lumii tot pământul era plin de apă, iar Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. (Facere 1, 2)
Al doilea verset al Sfintei Scripturi pune deci apa în legătură directă cu Duhul Sfânt! Aici se afla explicatia faptului ca diavolii umbla in locuri fara de apă, căci acolo unde este apă este și Duhul Sfânt prezent tainic iar diavolul se teme și fuge de Duhul lui Dumnezeu!

Sa ne amintim de Potopul lui Noe, care a fost cea mai mare pedeapsă dată de Dumnezeu oamenilor care nu mai ascultau de nimeni și nimic.

Natura omului este asa de inclinata spre pacat incat fara pedepse nici nu poate exista! Exemplul ni-l dau chiar copiii lui Noe care, desi au trait timpul unei astfel de lectii, cum a fost potopul universal, totusi au recazut in pacat!

Potopul lui Noe a fost  o pedeapsă, dar si o naștere din nou a lumii. Căci, așa cum la inceput lumea s-a făcut din apă, așa și a doua oara tot din apa - cea multă care acoperea toți munții pământului - a ieșit la suprafață primenita.
Geografia planetei după potopul lui Noe s-a schimbat mult...
Venirea Sfântul Ioan Botezătorul aduce botezul cu apa spre pocainta!
Dar dupa Ioan vine Domnul Hristos care botează nu numai cu apă ci și cu Duhul Sfânt.
Botezul lui HRISTOS este cea de-a III.a naștere a lumii - dupa facerea lumii si potopul lui Noe! Prin botez noi murim pentru a invia cu Hristos!

Dar botezul este doar inceputul indumnezeirii omului, aceasta lucrare enorma, finala, a lui Dumnezeu!
Lenea noastra duhovniceasca produce o fisura in relatia cu Dumnezeu si... asta il va atrage imediat pe diavol, care gaseste terenul pregatit spre a-l pierde pe om!

Sa fii botezat dar sa traiesti fara Dumnezeu... nu esti decat prada diavolilor! Acesta este mesajul ascuns in aceste versete!



„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre cărturari și farisei, zicând: Învățătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El, răspunzând, le-a zis: Acest neam viclean și desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da decât semnul lui Iona prorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți. Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta și-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și, iată, aici este mai mult decât Solomon. 
Iar când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și, venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici, și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean.”MATEI 12, 38-45

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu