Matei 9, 27-35
În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se țineau după El, strigând şi zicând: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!
Sf. Ioan Gură de Aur explica că, la vremea aceea toata harmalaia care se făcea în jurul lui Iisus a lucrat temeinic, sporindu-le oamenilor credința.
Orbii aceia Il numesc pe Iisus Fiul lui David.
„După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!: (Matei 9, 28)
Ajunși în casă, Domnul nu-i vindecă imediat pe cei doi ci, mai intai, îi întreabă: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?” caci Domnul Iisus nu vindecă niciodată pe oameni din propria Sa inițiativă, ci așteaptă din partea lor semnul credintei, dorinta lor vie de a fi vindecați, de a se debarasa de robia bolii, a pacatului! Si asta se intampla pana azi, in viața noastra de zi cu zi.
Unii primesc mai mult de la Dumnezeu și alții mai puțin. „Căci mila pe care o arată Dumnezeu pentru oameni are, fără îndoială, un raport cu credința celor pe care-i mântuiește El” zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Şi, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel.
Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
Şi Iisus străbătea toate cetățile şi satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției şi vindecând toată boala şi toată neputința în popor.
In aceasta duminica Biserica a randuit sa fie citit textului evanghelic extras din cap 9 al Evangheliei dupa Matei (27 - 35), in care ni se relateaza doua minuni infaptuite de Domnul Iisus, doua vindecari care au urmat invierii fiicei lui Nair.
In aceasta duminica Biserica a randuit sa fie citit textului evanghelic extras din cap 9 al Evangheliei dupa Matei (27 - 35), in care ni se relateaza doua minuni infaptuite de Domnul Iisus, doua vindecari care au urmat invierii fiicei lui Nair.
Este vorba de redarea vederii a doi orbi si vindecarea unui mut demonizat.
Strigătul acestor orbi făcea multă zarvă în jur, atragand atenția tuturor.
Ei strigau cu credință fierbinte către Domnul.
Auziseră de Iisus și de minunile Lui, de multele vindecări și sufletul lor tânjea sa fie binecuvântați cu un asemenea dar!
Desi fara vedere, intelesesera, dupa marea forfotă din jur, cine urma sa vina; strigau cu putere, constienti ca aceea era singura lor șansă.
Sf. Ioan Gură de Aur explica că, la vremea aceea toata harmalaia care se făcea în jurul lui Iisus a lucrat temeinic, sporindu-le oamenilor credința.
Orbii aceia Il numesc pe Iisus Fiul lui David.
Când evreii voiau să laude un rege, obisnuiau sa ii spuna că e fiu al lui David. Era un fel de a-l socoti deosebit, ca descendent al lui David, un om bineplăcut lui Dumnezeu! Acesta insemna ca era considerat ca fiind fără de prihană, cu inimă curată, fără răutate, unul care a făcut în totdeauna voia Domnului!
Orbii numindu-L pe Iisus Fiul lui David, încearcă oarecum să-I atragă atenția spre ei, laudandu-L!
Ca doar asta face omul: reactioneaza la laude fiind încântat si implicit astfel devine mai atent cu omul care il vorbește de bine!
Dar la Dumnezeu nu este așa, căci Domnul știe toate ale omului.
„După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!: (Matei 9, 28)
Ni se spune, iata, ca Iisus "a intrat in casa" - un amanunt important despre care ne vorbeste si Sf. Ioan Gură de Aur. Domnul nu-i vindecă pe acești doi orbi în mijlocul mulțimii, ci intra cu ei în casă.
Este felul Domnului de a ne arata ca e bine sa ne mai si retragem uneori, evitand slava deșartă!
Unii primesc mai mult de la Dumnezeu și alții mai puțin. „Căci mila pe care o arată Dumnezeu pentru oameni are, fără îndoială, un raport cu credința celor pe care-i mântuiește El” zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Diferența intre darurile primite de la Dumnezeu are a face mai intai cu voia Sa si apoi cu deschiderea fiecăruia către El.
Revenind la cei doi orbi: Domnul îi vindeca.
„Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.” (Matei 9, 30)
In urma minunilor pe care le-a facut, Domnul le spunea celor vindecați fie să meargă si să se arate preotilor, fie sa propovăduiască minunea (cum a fost cu demonizații din Gadara), fie le spune să tacă, să nu spună nimănui.
Sf. Ioan Gură de Aur ne explica care este diferenta intre aceste indemnuri:
„Atunci când slava unei fapte se întoarce toată spre Dumnezeu, nu numai că nu ne împiedică, ci ne poruncește s-o facem, ca el să fie lăudat.”
„Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel.” (Matei 9, 33)
Minunile, la care iudeii de atunci au fost martori, erau mult peste ce auziseră ei din cartile lui Moise, în vremea regilor și a profeților lui Israel.
Minunile erau SEMNE ale DUMNEZEIRII MANTUITORULUI.
Minunile erau doar caile prin care Dumnezeu îi ridica pe oameni cu mintea către adevărata Lui origine: Iisus Hristos Dumnezeu!
„Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.” (Matei 9, 34)
Aceasta este o acuzație josnică si fara suport, care va fi demontata de Iisus Insusi - explicare pe care o gasim in relatarea aceluiasi eveniment, in Evangheliile dupa Luca si Marcu.
Revenind la cei doi orbi: Domnul îi vindeca.
Știa inimile lor, le cunostea credința, dar ii intreaba mai intai daca ei cred in El, intrebarea asta confirmand faptul ca Domnul da ajutor in baza convingerii noastre!
„Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă!” (Matei 9, 29)
Sa luam aminte deci ca nimic nu e definitiv, totul avand legatura cu noi si credinta noastra!
Cine crede mult, mult primește si, mai ales, trainic.
Cine nădăjduiește tare în Dumnezeu, Domnul ii devine acoperământ și nu va cădea în veci!
Cine are credință slabă, va cădea ușor, va deznădăjdui repede, va huli la vreme de necaz!
Caci fricile dau buzna peste noi când necunoscutul și dezamagirea ne ingenunchiaza! Atunci trebuie sa ne amintim ca in spatele credintei noastre sta
speranta !
Dacă crezi că Domnul te ajută, sa stii ca deja ai primit ajutorul !
„Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.” (Matei 9, 30)
In urma minunilor pe care le-a facut, Domnul le spunea celor vindecați fie să meargă si să se arate preotilor, fie sa propovăduiască minunea (cum a fost cu demonizații din Gadara), fie le spune să tacă, să nu spună nimănui.
Sf. Ioan Gură de Aur ne explica care este diferenta intre aceste indemnuri:
„Atunci când slava unei fapte se întoarce toată spre Dumnezeu, nu numai că nu ne împiedică, ci ne poruncește s-o facem, ca el să fie lăudat.”
Si orbii n-au tăcut. Ar fi fost prea greu pentru ei !
Erau atât de bucuroși, proaspeti ca niște nou-născuți, cum ar fi putut sa taca?!
„Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.” (Matei 9, 31-32)
Intelegem ca muțenia acestui om nu era genetică ci era cauzata de un demon care-l stapanea și nu-l lăsa să vorbească.
Acest om nu putea deci nici să ceara ajutor si nici să strige, asemenea orbilor. De aceea Domnul nici nu-l întreabă nimic pe acesta ci il vindecă imediat.
„Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel.” (Matei 9, 33)
Minunile, la care iudeii de atunci au fost martori, erau mult peste ce auziseră ei din cartile lui Moise, în vremea regilor și a profeților lui Israel.
Minunile erau SEMNE ale DUMNEZEIRII MANTUITORULUI.
Semnul este ceva care mereu contrariază, ceva iesit din comun care il obligă pe om să mediteze, sa aleaga, sa decida daca crede sau nu.
Cine era Acel om care învia morții, potolea marea și vânturile, vindeca orbii, refacea trupurile schilodite, mergea pe apă, le știa gândurile, citea in inima lor si le vorbea așa cum n-a vorbit nimeni niciodată…!?
Minunile erau doar caile prin care Dumnezeu îi ridica pe oameni cu mintea către adevărata Lui origine: Iisus Hristos Dumnezeu!
„Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.” (Matei 9, 34)
Aceasta este o acuzație josnică si fara suport, care va fi demontata de Iisus Insusi - explicare pe care o gasim in relatarea aceluiasi eveniment, in Evangheliile dupa Luca si Marcu.
Acuzația fariseilor era nu numai de rea-credinta ci si lipsită de logică.
Dacă Iisus scotea pe demoni cu domnul demonilor, pe leproși cum îi vindeca, pe morți cum îi învia, pe orbi cum i-a facut să vadă? Tot cu demonul?
Face oare demonul așa ceva? Are demonul putere să facă asta? Cum să vindece diavolul un om și să-l facă sănătos, când principala lui activitate este sa-l distruga, intorcandu-l impotriva lui Dumnezeu.
Demonul mereu sta la panda, vrea să-l facă pe om să cadă și Ii cere mereu Domnului permisiunea de a-l ispiti, doar, doar va găsi pe cineva care să i se alieze contra lui Dumnezeu.
Nici nu vrea să facă acest lucru. Căci el este ucigaș de oameni, așa cum o spune chiar Mântuitorul.
Oamenii aceia se aflau intr-o confuzie majora!
Oamenii aceia se aflau intr-o confuzie majora!
Si L-au omorât pe Iisus, pentru că erau atât de confuzi, atât de depărtați de Adevăr, incat nu puteau sa vada ca se aflau in fata lui Dumnezeu Insusi!
„Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.” (Matei 9, 35)
Domnul merge în întâmpinarea noastra ca să ne învețe pe toți adevărul, să nu rămână nimeni în minciună.
„Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.” (Matei 9, 35)
Domnul merge în întâmpinarea noastra ca să ne învețe pe toți adevărul, să nu rămână nimeni în minciună.
El nu așteaptă neaparat ca noi să venim la El, ci e prezent perpetuu.
De credinta noastra insa depinde totul - revelatia si ajutorul Sau, minunata primire a darurilor - caci Domnul ne vrea liberi, ne lasa sa alegem! Nimic cu de-a sila, nimic impus!
Domnul lucrează astfel și prin faptă și prin cuvânt pentru a ne aduce cu putere la Sine pe toti!
Blaise Pascal si-a imaginat un dialog cu Domnul, un dialog care circula azi rupt din context.
"Consoleaza-te (omule): nu mai fi cautat daca nu m-ai fi gasit (deja)!"
Asa isi inchipuia savantul francez raspunsul divin, fraza parand o concluzie a propriei analize, o confirmare a faptului ca Dumnezeu exista in inima tuturor dar ca, de credinta noastra, de dorul nostru pentru El depinde sa-L si vedem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu