Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
Iar El le-a zis: Oare n-ați citit ce-a făcut David când au flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? Sau n-ați citit în Lege că preoții, sâmbetele, în templu, calcă legea sâmbetei și sunt fără de vină?
Ci grăiesc vouă că aici se află Acela care este mai mare decât templul. Dacă știați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă», n-ați fi osândit pe cei nevinovați. Pentru că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.” MATEI 12: 1-8
Pericopa de azi ne reaminteste momentul in care fariseii incep sa lanseza acuze la adresa apostolilor și a Domnului Hristos cu privire la incalcarea legii Sabatului.
Dupa cum bine stim, cultul protestant, adept al principiului Sola Scriptura, (potrivit caruia singura sursă infailibilă a credinței și practicii creștine este strict cuvantul inscris in Biblie) respecta legea sabatului, ca si evreii!
Pentru celelalte culte crestine aceasta lege face parte din Vechiul Testament, Noul Testament abordand ziua de Duminica ca zi de sarbatoare !
Sâmbâta (Sabatul) era si este zi de sărbătoare la iudei, zi pe care Domnul Dumnezeu le-o rânduise ca fiind o zi sfântă.
Iată ce spune Scriptura:
Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
(Facerea 2, 1-3)
De ce o zi de odihna?
De ce o zi de odihna?
Primul argument este acela că Insuși Dumnezeu, după ce a facut lumea, în 6 zile, „s-a odihnit de toate lucrurile Sale", a binecuvântat ziua a 7-a și a sfințit-o!
Cum insa Dumnezeu nu obosește niciodată, odihna din ziua a 7-a înseamnă evident altceva decat odihnirea lui Dumnezeu!
Această zi a fost instituită ca sfântă inca înainte de căderea omului în păcat, pe cand era inca în rai!
E clar că sabatul / ziua odihnei e un aspect foarte important al lumii, al vieții omului.
Si e pentru prima dată când apare termenul „sfânt” în Scriptură fara sa fie un apelativ adresat lui Dumnezeu, creației și nici omului, ci ca un adjectiv alăturat zilei a 7-a!
Scriptura numește deci pentru prima dată cu numele de „sfânt(ă)” ziua de odihnă, adică sâmbăta.
Scriptura numește deci pentru prima dată cu numele de „sfânt(ă)” ziua de odihnă, adică sâmbăta.
Astfel, la evrei, săptămâna începea cu duminica, ziua a șaptea fiind sâmbăta.
Dumnezeu separă in aceată zi, lumescul de dumnezeiesc, sacrul de profan, timpul lumii de veșnicia Lui!
Pentru istoria umanitatii, aceasta zi este extrem de importanta.
Ziua de odihnă, care pentru noi creștinii este azi duminica, a modelat mințile și viețile a miliarde de oameni timp de mii de ani.
„ Sabatul apare diferit de celelalte zile in Sfanta Scriptura pentru că doar acestei zile îi lipseşte formula finală „a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua ... X“.
Acest fapt plasează Sabatul într-un orizont deschis, neînserat, care, se va dovedi a avea o mare importanţă teologică.
Sabatul este o realitate care exista inca inainte de darea Legii pe Muntele Sinai.
Într-un episod petrecut înainte de ajungerea la Sinai, Israelul va cunoaşte pentru prima dată mana (Ieşire 16) ! (painea cereasca- nm)
Sabatul este o realitate care exista inca inainte de darea Legii pe Muntele Sinai.
Într-un episod petrecut înainte de ajungerea la Sinai, Israelul va cunoaşte pentru prima dată mana (Ieşire 16) ! (painea cereasca- nm)
Odată cu mana, Israelul învaţă şi realitatea sabatică, pentru că mana, care trebuia adunată doar in cantitatea necesara consumului pentru o zi, este strânsă în măsuri duble în ziua a şasea (v. 22)!
Moise le explică iudeilor: „Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului“ (v. 23).”
(Lect. Alexandru Mihăilă, Ziarul Lumina)
Mana a fost multimea firmiturilor de pâine care cadeau din cer, paine cu care Dumnezeu i-a hranit pe evrei in timpul trecerii lor prin pustiu, pe drumul spre Tara Sfant timp de. 40 de ani!
Mana a fost multimea firmiturilor de pâine care cadeau din cer, paine cu care Dumnezeu i-a hranit pe evrei in timpul trecerii lor prin pustiu, pe drumul spre Tara Sfant timp de. 40 de ani!
Conform instructiunilor primite de Moise de la Dumnezeu, ei nu aveau voie să păstreze mană de pe o zi pe alta; si asta era cumva un test de increde în El, cum că și in ziua urmatoare El le va purta de grija si le va da iarăși pâine din cer!
Vinerea puteau să adune mană și pentru sâmbătă, pentru ca sâmbăta nimeni să nu mai lucreze dar să aibă ce mânca.
Practic, sâmbăta era pauza caci nu mai ploua din cer cu firimituri de paine !
„Sabatul ajunge astfel descoperit, el fiind o realitate prezentă în lume încă de la creaţie. Este ca şi cum atunci Dumnezeu a impus un ritm anume creaţiei, pe care omul căzut l-a pierdut din vedere, dar acum, prin apropierea de locul primirii Legii, trebuia să-l recapete” (Lect. Alexandru Mihăilă, Ziarul Lumina)
Iată ce le spune Moise evreilor despre sabat:
"Şi a mai vorbit Domnul cu Moise şi a zis:
„Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit”. (Ieșirea 12-17)
Prin aceasta lege adusa de Moise de la Dumnezeu, omul era chemat să-L imite pe Dumnezeu: adica să lucreze 6 zile și in a șaptea zi să se odihnească, precum El a facut dupa facerea lumii!
Dar de ce?
Dar de ce?
- În primul rând ca să-și aducă aminte de Dumnezeu, Cel ce i-a poruncit acest lucru, Cel care a creat lumea în care el locuieste, Cel ce deschide mâna Sa și-l hrăneste pe om cu toate cele necesare, Cel ce trimite ploaie din cer și face să crească toate ale pământului spre desfătarea și viața omului, Cel care Este!
Dacă nu ar fi existat o zi de odihnă, omul ar fi muncit haotic, de dimineață până seară, fara rigoare, farar program, fără noima, fara a mai da sens vieții lui, si s-ar fi epuizat … Ar fi crezut că viața e cu prioritate mâncare și băutură, desfătare și plăcere trupească amestecate aiurea cu munca, pana la epuizare!
Dacă nu ar fi existat o zi de odihnă, omul ar fi muncit haotic, de dimineață până seară, fara rigoare, farar program, fără noima, fara a mai da sens vieții lui, si s-ar fi epuizat … Ar fi crezut că viața e cu prioritate mâncare și băutură, desfătare și plăcere trupească amestecate aiurea cu munca, pana la epuizare!
Prin ziua de odihnă Dumnezeu sfințește timpul vieții omenesti si
aduce în existenta oamenilor SĂRBĂTOAREA, Sabatul fiind prima sărbătoare a omenirii! De la ea și prin ea au apărut toate celelalte sărbători.
Dar trebuie sa intelegem ca nu există cu adevărat sărbătoare decât în relație cu Dumnezeu!
Ziua Internațională a Agricultorilor, Ziua Internațională a Muncii, sau mai stiu eu ce alte zile, nu sunt sărbători ci pretexte de uitare!
Ziua Internațională a Agricultorilor, Ziua Internațională a Muncii, sau mai stiu eu ce alte zile, nu sunt sărbători ci pretexte de uitare!
Sărbătoarea trebuie sa aiba in ea ceva dumnezeiesc ea fiind sfințită
și binecuvântată de Dumnezeu, așa cum a fost ziua a 7-a!
Omul nu a fost creat să muncească ca un rob de dimineață până seară… ci sa ajunga sa fie în comuniune cu Dumnezeu. Sărbătoarea adevărată îl pune pe om in legatura cu creatorul!
Munca i-a fost data omului drept pedeapsă pentru neascultare!
Dar, asa cum omul nu a fost creat sa robeasca, nu a fost creat nici sa lenevească!
Rostul omului este acela de a contempla Creația, a carei parte este, dar mai ales pe Creator!
Fiecare zi de sărbătoare este de fapt o PAUZA care ii aminteste omului ca a fost creat pentru cer!
Dar, asa cum omul nu a fost creat sa robeasca, nu a fost creat nici sa lenevească!
Rostul omului este acela de a contempla Creația, a carei parte este, dar mai ales pe Creator!
Fiecare zi de sărbătoare este de fapt o PAUZA care ii aminteste omului ca a fost creat pentru cer!
Nu acumularea de averi si traiul confortabil ii este menirea, ci sa devina ca El ! Dumnezeu l-a creat pe om ca sa devina Dumnezeu după har!
Ziua odihnei, sărbătoarea, e o ocazie ca omul sa poata evada din trecerea lumeasca a timpului…
Ziua odihnei, sărbătoarea, e o scară către cer pentru noi, muritorii, care scurmăm în pământul acesta după fel de fel de „comori”, care mai de care mai trecătoare.
Ziua odihnei, sărbătoarea, e o ocazie ca omul sa poata evada din trecerea lumeasca a timpului…
Ziua odihnei, sărbătoarea, e o scară către cer pentru noi, muritorii, care scurmăm în pământul acesta după fel de fel de „comori”, care mai de care mai trecătoare.
Iata cum reda Moise cele ce-i spusese Domnul : „aceste zile de odihnă sunt semn între Mine şi voi, din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.”
Acesta este motivul tuturor sărbătorilor evreiești și creștinești!
Cel ce ține ziua de odihnă își aduce aminte de Domnul si caută sfințirea Lui! Caută Harul lui! De aceea mergem noi Duminica la biserică: pentru a ne sfinți!
Tinerea zilei de odihnă este deci SEMN între Domnul și evrei, între Domnul Dumnezeu și creștini!
Dacă noi respectam Duminica și zilele de sărbătoare, și ceilalți ne vor vedea că sfințim aceste zile, vor vedea asta ca pe un SEMN.
Ținerea sărbătorii e SEMN al credinței omului în Dumnezeu, semn de iubire și ascultare față de El.
- De ce noi, ortodocsii si catolicii, nu ținem sâmbăta / sabatul ca zi de odihnă, ci duminica?
Potrivit Vechiului Tedstament, Sabatul, instituit de Dumnezeu în ziua a 7-a, adică sâmbăta, reprezenta ziua în care Domnul S-a odihnit de lucrurile Sale.
Sfinții părinți socotesc momentul odihnei acesteia ca incepand din seara Vinerii Mari, când noi cântăm prohodul Domnului,
În Sfânta și Marea zi de Sâmbătă, zi care incepe vineri seara, după ce Domnul Hristos este răstignit, El este pus în mormânt, mort fiind cu trupul!
Sâmbăta cea Mare, înainte de Paști, este asadar ziua de odihnă a Domnului căci atunci S-a odihnit cu Trupul în mormânt.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu și Om , despre care Sf. Ioan Evanghelistul zice că prin El s-a făcut lumea, e în mormânt adormit / mort cu trupul omenesc.
Creatorul, care a hotarat ziua a 7-a de odihnă pentru întreaga umanitate, ca zi binecuvântată, știa că omul va cădea și că El se va întrupa și va fi răstignit!
Iar tocmai în ziua sâmbetei El cu adevărat se va odihni.
Iar tocmai în ziua sâmbetei El cu adevărat se va odihni.
Ce taină! Ce minune! Ce frumusețe!
Practic, acest verset din cartea Facerii:
„Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.” (Facerea 2, 3) este o profeție. Poate cea mai mare PROFEȚIE a Scripturii! Este cheia înțelegerii lucrării lui Dumnezeu, de la Facere până la A doua Sa venire și mai încolo, in veșnicie!
Practic, acest verset din cartea Facerii:
„Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.” (Facerea 2, 3) este o profeție. Poate cea mai mare PROFEȚIE a Scripturii! Este cheia înțelegerii lucrării lui Dumnezeu, de la Facere până la A doua Sa venire și mai încolo, in veșnicie!
Domnul Hristos, după ce S-a întrupat, a crescut, a ieșit la propovăduire, a făcut minuni, a propovăduit, a vindecat, a scos demoni, a înviat morții, a binevestit tuturor vestea cea mare, cum că Dumnezeu a venit pe pământ, si, la sfârșit, a primit să moară răstignit pe cruce și să fie pus în mormânt!
Așa S-a odihnit Domnul de toate lucrările Sale în ziua a 7-a!
Și în ziua cea dintâi a săptămânii a înviat, așa cum spun toți evangheliștii și apostolii!
Și în ziua cea dintâi a săptămânii a înviat, așa cum spun toți evangheliștii și apostolii!
Sâmbăta Mare e sfârșitul definitiv al Vechiului Testament, iar Ziua cea dintâi a sâptămânii, adica
Duminica, sau ZIUA DOMNULUI, cum e numită de apostoli, e NOUL ÎNCEPUT!
Învierea Domnului e a 2-a Facere a lumii, momentul in care incepe NOUA CREAȚIE!
Învierea Domnului e a 2-a Facere a lumii, momentul in care incepe NOUA CREAȚIE!
Învierea e RE-FACEREA lumii… E nașterea din nou a omului, a lumii….
Învierea Domnului e nașterea în cer a lumii!
Sabatul / sâmbăta, în care evreii au fost învățați să nu facă nimic și să-și aducă aminte de Dumnezeu, i-a sfârșit odata cu Invierea lui Hristos!
De fapt, se prelungește în ÎNVIERE, în ziua următoare… în MAREA SĂRBĂTOARE a Universului… care niciodată nu va mai fi înlocuită de nimic altceva.
Acesta este rostul adunarii noastre din sâmbăta dinainte de Învierea Domnului… Este ocazie de a ințelege ca am fost; suntem, în VECHIUL TESTAMENT, în vremea, in noaptea păcatului… și ca, în câteva minute, vom Învia cu Hristos și vom păși in lumină… și toate cele vechi vor dispărea… umbra se va risipi si SOARELE DREPTĂȚII va rasari!
În seara de Inviere cântăm așa: „Această mărită și sfântă zi, una a SÂMBETELOR, împărăteasă și Doamnă, a pranicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor este”.
Ziua Învierii este numită de Sfinții Părinți o zi asemenea celei a sâmbetelor, adica a zilelor vechi de odihnă, a sabatului… adică zi binecuvântată și sfințită…
Dar nu e numai asemenea cu ele, ci este ÎMPĂRĂTEASA LOR.
Învierea Domnului e praznic al praznicelor, Sărbătoare a sărbătorilor !
Pentru aceasta a creat Domnul toate de la început și până în ziua întâi, ca să Învieze și să-i învieze pe toți, și să trasfigureze, prin har, întreaga creație căzută!
Pentru noi, creștinii, altii decat protestantii, Duminica a devenit MAREA ZI DE SĂRBĂTOARE, zi – SEMN între noi și Hristos – Dumnezeu, zi în care Hristos se pogoară între oameni și ne împărtășește cu Trupul și Sângele Lui ca să ne sfințească, așa cum a zis în Scriptură, în cartea Facerii!
Sabatul a ținut poporul lui Israel lângă Dumnezeu, l-a sfințit, și l-a chemat la Templu, sa fie în comuniune cu El… dar asta doar ca să-i pregătească pe toți pentru adevărata SĂRBĂTOARE, pentru adevărata sfințire, pentru adevărata comuniune:
Învierea, Liturghia, Biserica, Hristos.
Cuvântul „duminică” vine din limba latină, din vremea în care această zi era numită „dominica dies”, adică ziua Domnului iar în greacă kyriake a rămas până astăzi cuvantul pentru duminică,
Pentru noi, creștinii, altii decat protestantii, Duminica a devenit MAREA ZI DE SĂRBĂTOARE, zi – SEMN între noi și Hristos – Dumnezeu, zi în care Hristos se pogoară între oameni și ne împărtășește cu Trupul și Sângele Lui ca să ne sfințească, așa cum a zis în Scriptură, în cartea Facerii!
Sabatul a ținut poporul lui Israel lângă Dumnezeu, l-a sfințit, și l-a chemat la Templu, sa fie în comuniune cu El… dar asta doar ca să-i pregătească pe toți pentru adevărata SĂRBĂTOARE, pentru adevărata sfințire, pentru adevărata comuniune:
Învierea, Liturghia, Biserica, Hristos.
Cuvântul „duminică” vine din limba latină, din vremea în care această zi era numită „dominica dies”, adică ziua Domnului iar în greacă kyriake a rămas până astăzi cuvantul pentru duminică,
Kyrios insemnând „Domnul”!
Este, iata, vital să păstram cu sfințenie ziua de Duminică și zilele de sărbătoare. Ele nu sunt tradiții, ci adevarate lucrări dumnezeiești!
Să nu lucram duminica și-n sărbători, dar si să mergem la Sfânta Liturghie, sa dam slava Domnului, să ne aducem aminte de cei dragi și de cei în suferință si sa ne rugam pentru ei!
Surse:
Ziarul Lumina, Alexandru Mihaila
Crestinortodox, Claudiu Balan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu