Matei 12, 14-16; 22-30
„În vremea aceea fariseii s-au sfătuit împotriva lui Iisus cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Și mulți au venit după El și i-a vindecat pe toți. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb și mut, și l-a vindecat, încât cel orb și mut vorbea și vedea. Iar mulțimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci, cum va dăinui împărăția lui? Și dacă Eu scot pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe diavoli, iată, a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască lucrurile dacă nu va lega întâi pe cel tare și pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, și cine nu adună cu Mine risipește.”
„În vremea aceea fariseii s-au sfătuit împotriva lui Iisus cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Și mulți au venit după El și i-a vindecat pe toți. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb și mut, și l-a vindecat, încât cel orb și mut vorbea și vedea. Iar mulțimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci, cum va dăinui împărăția lui? Și dacă Eu scot pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe diavoli, iată, a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască lucrurile dacă nu va lega întâi pe cel tare și pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, și cine nu adună cu Mine risipește.”
Când Iisus facea o minune, atunci fariseii înnebuneau de mânie… Invidia ii orbea, impiedicandu-i sa-L vada cu adevarat, si surzi erau la cele pe care le spunea!
Omul are in el samanta de criminal a lui Cain care datorita invidiei
si-a omorat fratele .
Invidia, chiar daca nu are ca finalitate o crima, este la fel de distructiva; de fapt, este in sine o crima, care face rau in ambele sensuri: si persoanei care invidiaza si celei invidiate!
Invidia, chiar daca nu are ca finalitate o crima, este la fel de distructiva; de fapt, este in sine o crima, care face rau in ambele sensuri: si persoanei care invidiaza si celei invidiate!
Pentru invidiosi nu conteaza necazurile tale, nici stradaniile, nici jertfele... ci doar reusitele!
Sf Ioan Gura de Aur spunea ca cei care invidiaza sunt devastati in sinele lor, caci, asa cum carii mananca lemnul din care s-au nascut, asa si invidia devoreaza, inainte de orice, sufletul celui care o poarta!
Banuiesc ca invidia este peste tot aceeasi, indiferent de coltul de lume in care te gasesti.
Invidiosii ravnesc bunul si binele altuia, frumusetea ori succesul, fara sa ia in seama jertfele ce le cuprind!
Pe invidios nu-l intereseaza nici meritele, nici truda ta, iar suferintele tale sunt ca un balsam pentru el ... Invidia e oarba, este ucigatoare!
Invidiosii ravnesc bunul si binele altuia, frumusetea ori succesul, fara sa ia in seama jertfele ce le cuprind!
Pe invidios nu-l intereseaza nici meritele, nici truda ta, iar suferintele tale sunt ca un balsam pentru el ... Invidia e oarba, este ucigatoare!
Sf Ioan Gura de Aur spunea ca cei care invidiaza sunt devastati in sinele lor, caci, asa cum carii mananca lemnul din care s-au nascut, asa si invidia devoreaza, inainte de orice, sufletul celui care o poarta!
Iisus se ferea de farisei pentru că încă nu sosise vremea Patimii Sale, dar și pentru ca nu voia să-i ispiteasca si să cadă în păcat.
Ii vindeca pe toți cei care veneau la El, dar le si spunea să nu le zica fariseilor nimic, tocmai ca să-i scuteasca pe acestia de invidie și ura.
Ii vindeca pe toți cei care veneau la El, dar le si spunea să nu le zica fariseilor nimic, tocmai ca să-i scuteasca pe acestia de invidie și ura.
Dar,
chiar dacă frații lui din neam nu vor crede în El și-l vor răstigni,
profetul Isaia a anunțat cu câteva sute de ani înainte, că neamurile păgâne
vor crede în acest Iisus – Mesia, despre care nu știau nimic.
Căci învățătura, cunoștința și alegerea binelui sunt pentru oameni. Domnul ar fi avut putere să-i frângă pe iudei ca pe o „trestie strivită” și să stingă mânia lor ca o „feștilă fumegândă” , dar nu a voit Domnul așa, până când se va împlini iconomia și îi va birui pe ei prin toate. Ca sa nu-si gaseasc evreii scuze, Domnul a răbdat.
Oare ce n-a făcut Domnul Hristos ca să-i câștige pe ei? Însă ei n-au voit. Drept aceea „neamurile vor nădăjdui” spre Dânsul, de vreme ce iudeii n-au voit.
Sa vedem acum ce sunt demonii de fapt si cine este satana?
Iisus Hristos Insusi a spus - si evanghelistii au consemnat - că l-a văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger!
Demonii, diavolii, satana... mai sunt numiti si ingerii cazuti. Caci ingeri au fost dar, din neascultare și invidie fata de Dumnezeu, au fost pedepsiți de El si alungati din Imparatia lui Dumnezeu!
Și au ajuns îngeri-căzuți…. Caci au căzut din cer și "stapanesc" cele mai de jos ale pământului… dar și văzduhul, după cum spune Sf. Apostol Pavel.
In Filocalie Sfintii Parinti vorbesc despre duhuri - duhul desfrânării, duhul lăcomiei pântecelui, duhul mândriei - si nu de pacate, fiecărui păcat fiindu-i asociat in fapt un duh rău, un demon care ispitește și chinuie pe om, un duh rău care s-a legat de voința lui și, omul, până nu cere, prin pocăință și smerenie, vindecare de la Domnul, duhul nu pleacă din el.
Pentru ca pare inspaimantatoare ideea de a avea in tine pe cineva care te stapaneste, manipulandu-te si impingandu-te sa faci rau, tie si altora, eviti, ignori, te faci ca nu stii, ca nu crezi, ca nu exista asa ceva!
Mintea ne este insa adesea invadata de ganduri, evident straine de noi. Forta noastra spirituala este cea care ne ajuta sa discernem, sa primim sau sa alungam ispitele venite in acest fel.
Cine Il cunoaste pe Dumnezeu, in sublima Sa Treime, poate sa le alunge, poate tine departe de sufletul sau duhurile ce se insinueaza prin gand ! Acesta este de fapt lucrarea noastra spirituala: sa tinem departe de suflet gandurile aduse de duhuri!
Căci învățătura, cunoștința și alegerea binelui sunt pentru oameni. Domnul ar fi avut putere să-i frângă pe iudei ca pe o „trestie strivită” și să stingă mânia lor ca o „feștilă fumegândă” , dar nu a voit Domnul așa, până când se va împlini iconomia și îi va birui pe ei prin toate. Ca sa nu-si gaseasc evreii scuze, Domnul a răbdat.
Oare ce n-a făcut Domnul Hristos ca să-i câștige pe ei? Însă ei n-au voit. Drept aceea „neamurile vor nădăjdui” spre Dânsul, de vreme ce iudeii n-au voit.
Sa vedem acum ce sunt demonii de fapt si cine este satana?
Iisus Hristos Insusi a spus - si evanghelistii au consemnat - că l-a văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger!
Demonii, diavolii, satana... mai sunt numiti si ingerii cazuti. Caci ingeri au fost dar, din neascultare și invidie fata de Dumnezeu, au fost pedepsiți de El si alungati din Imparatia lui Dumnezeu!
Și au ajuns îngeri-căzuți…. Caci au căzut din cer și "stapanesc" cele mai de jos ale pământului… dar și văzduhul, după cum spune Sf. Apostol Pavel.
In Filocalie Sfintii Parinti vorbesc despre duhuri - duhul desfrânării, duhul lăcomiei pântecelui, duhul mândriei - si nu de pacate, fiecărui păcat fiindu-i asociat in fapt un duh rău, un demon care ispitește și chinuie pe om, un duh rău care s-a legat de voința lui și, omul, până nu cere, prin pocăință și smerenie, vindecare de la Domnul, duhul nu pleacă din el.
Pentru ca pare inspaimantatoare ideea de a avea in tine pe cineva care te stapaneste, manipulandu-te si impingandu-te sa faci rau, tie si altora, eviti, ignori, te faci ca nu stii, ca nu crezi, ca nu exista asa ceva!
Mintea ne este insa adesea invadata de ganduri, evident straine de noi. Forta noastra spirituala este cea care ne ajuta sa discernem, sa primim sau sa alungam ispitele venite in acest fel.
Cine Il cunoaste pe Dumnezeu, in sublima Sa Treime, poate sa le alunge, poate tine departe de sufletul sau duhurile ce se insinueaza prin gand ! Acesta este de fapt lucrarea noastra spirituala: sa tinem departe de suflet gandurile aduse de duhuri!
E bine de stiut ca Dumnezeu ii ingaduie pe diavoli in masura in care ei ne exerseaza capacitatea duhovniceasca.
Cartea lui Iov este una pilduitoare in acest sens!
Cartea lui Iov este una pilduitoare in acest sens!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu