Liturghiile continua sa urmareasca zilele acestea capitolul 13 din Evanghelia dupa Matei!
În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: De ce le vorbești lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.
De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu audă, nici să înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă. Și se împlinește cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei».
Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulți proroci și drepți au dorit să vadă cele ce priviți voi, și n-au văzut, și să audă cele ce auziți voi, și n-au auzit.
Voi, deci, ascultați pilda semănătorului:
De la oricine aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel-viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum.
Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ține până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește.
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl fac neroditor.
Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.” MATEI 13, 10-23
Dar sa privim mai indeaproape, citind cu atentie versetele!
"Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua."
Ramasi singuri cu Mantuitorul, ucenicii Il întreabă de ce acelor carturari si farisei le vorbește în pilde și lor le vorbește altfel, mai direct.
O sa va invit sa cititi mai jos o transpunere pe intelesul oricui a acestor cuvinte, pe care o gasesc foarte potrivita, facuta de Sf. Teofilact al Bulgariei:
"Domnul le răspunde (apostolilor) cam așa: Vouă vi s-a dat a ști tainele pentru că aveți osârdie și sârguință, iar celor ce nu au sârguință nu li s-a dat a sti. Căci acela primește care cere, fiindcă zice Hristos: "Cereți și vi se va da!" (Luca 11, 9)
Celui ce nu are sârguință, minte vrednică, chiar și ceea ce i se pare că are se va lua de la el. Adică, chiar daca are o oarecare scânteie a lucrului celui bun, o va stinge și pe aceasta de nu va sufla într-însa prin Duhul și prin lucrurile cele duhovnicești sa o aprinda pe ea. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Unii oameni zic că anumite persoane sunt rele din fire și de la Dumnezeu. Dar nu este așa. Dumnezeu pe toți îi face să înțeleagă firește ceea ce se cuvine, căci „El luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), dar voia noastră cea liberă ne întunecă pe noi – ceea ce se arată și aici.
Căci văzând firește – adică fiind zidiți de Dumnezeu ca să poată firește să înțeleagă - nu văd din însăși voia lor și auzind, nu aud și nu înțeleg din însăși voia cea liberă. Oare iudeii nu vedeau minunile Domnului Hristos pe care le făcea înaintea tuturor? Cu siguranță le vedeau foarte bine. Dar se făceau ei înșiși orbi și Îl cleveteau (defăimau) pe El. Deci asta înseamnă ceea ce zice „văzând nu văd”.
Sfântul Ioan Casian, in Convorbiri duhovnicești, da o serie de indrumari duhovnicesti, necesar a fi urmate, intru cunoasterea de Dumnezeu, spre intelegerea cuvantului divin . Zice astfel!
„(...) Trebuie să renunțați la toate deprinderile pe care le aveați la început și să urmați, cu cea mai mare umilință, tot ce veți vedea că fac sau vă transmit bătrânii noștri. Să nu vă îndepărteze sau să vă distragă ceva de la aceste pilde, chiar dacă la început nu vă este limpede explicarea sau cauza vreunui fapt, fiindcă pe aceia care primesc cu simplitate și bunăvoință toate și doresc mai degrabă să imite cu devotament decât să discute toate pe care le-au văzut transmise sau săvârșite de bătrâni prin experiența faptelor îi va urma și știința tuturor lucrurilor. De altfel, niciodată nu va ajunge la înțelegerea adevărului cine începe să învețe prin discuții, fiindcă văzându-l vrăjmașul că se încrede mai mult în judecata sa decât în cea a cuvioșilor părinți îl va împinge ușor până acolo, încât chiar cele care sunt foarte folositoare și sănătoase să i se pară de prisos și primejdioase. Va râde vicleanul dușman de trufia unui astfel de frate și-l va convinge prin învățăturile lui rele să creadă că este sfânt numai ceea ce a crezut el că e drept și corect datorită stăruinței în rătăcire.”
Pentru a explica de ce unii inteleg si altii nu, Domnul Hristos aduce drept mărturie cuvintele proorocului Isaia, spuse cu sute de ani inainte, prevestind momentele acestei "invartosari" ale inimiilor poporului evreu :
Celui ce nu are sârguință, minte vrednică, chiar și ceea ce i se pare că are se va lua de la el. Adică, chiar daca are o oarecare scânteie a lucrului celui bun, o va stinge și pe aceasta de nu va sufla într-însa prin Duhul și prin lucrurile cele duhovnicești sa o aprinda pe ea. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Unii oameni zic că anumite persoane sunt rele din fire și de la Dumnezeu. Dar nu este așa. Dumnezeu pe toți îi face să înțeleagă firește ceea ce se cuvine, căci „El luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), dar voia noastră cea liberă ne întunecă pe noi – ceea ce se arată și aici.
Căci văzând firește – adică fiind zidiți de Dumnezeu ca să poată firește să înțeleagă - nu văd din însăși voia lor și auzind, nu aud și nu înțeleg din însăși voia cea liberă. Oare iudeii nu vedeau minunile Domnului Hristos pe care le făcea înaintea tuturor? Cu siguranță le vedeau foarte bine. Dar se făceau ei înșiși orbi și Îl cleveteau (defăimau) pe El. Deci asta înseamnă ceea ce zice „văzând nu văd”.
Sfântul Ioan Casian, in Convorbiri duhovnicești, da o serie de indrumari duhovnicesti, necesar a fi urmate, intru cunoasterea de Dumnezeu, spre intelegerea cuvantului divin . Zice astfel!
„(...) Trebuie să renunțați la toate deprinderile pe care le aveați la început și să urmați, cu cea mai mare umilință, tot ce veți vedea că fac sau vă transmit bătrânii noștri. Să nu vă îndepărteze sau să vă distragă ceva de la aceste pilde, chiar dacă la început nu vă este limpede explicarea sau cauza vreunui fapt, fiindcă pe aceia care primesc cu simplitate și bunăvoință toate și doresc mai degrabă să imite cu devotament decât să discute toate pe care le-au văzut transmise sau săvârșite de bătrâni prin experiența faptelor îi va urma și știința tuturor lucrurilor. De altfel, niciodată nu va ajunge la înțelegerea adevărului cine începe să învețe prin discuții, fiindcă văzându-l vrăjmașul că se încrede mai mult în judecata sa decât în cea a cuvioșilor părinți îl va împinge ușor până acolo, încât chiar cele care sunt foarte folositoare și sănătoase să i se pară de prisos și primejdioase. Va râde vicleanul dușman de trufia unui astfel de frate și-l va convinge prin învățăturile lui rele să creadă că este sfânt numai ceea ce a crezut el că e drept și corect datorită stăruinței în rătăcire.”
Pentru a explica de ce unii inteleg si altii nu, Domnul Hristos aduce drept mărturie cuvintele proorocului Isaia, spuse cu sute de ani inainte, prevestind momentele acestei "invartosari" ale inimiilor poporului evreu :
Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
Proorocia facuta de Isaia nu zice că Domnul Hristos a facut ca inima oamenilor sa fie învârtoșată ci că ea „s-a învortoșat”!
Nu Dumnezeu le-a închis ochii ci ei, prin însăși voința lor, si i-au închis pentru ca să nu se întoarcă și să-i tămăduiască pe ei, că dintru a lor răutate s-au sârguit a rămâne nevindecați și neîntorși (întru pocăință).
Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.
Domnul îi fericește apoi pe apostoli că sunt martorii unor vremuri extraordinare, vremuri când El, Dumnezeu, este pe pământ, printre oameni, și le vorbește lor direct.
Ei sunt alesii meniti sa primeasca chiar din gura Lui Învățătura cea adevărată.
De aceea nu ne putem îndoi de poruncile primite prin Evanghelie, prin cuvintele Sfintei Scripturi, căci ele sunt primite DIRECT din gura lui Dumnezeu.
Se cuvine să le acordăm încredere, ca prin ele sa avem credință temeinică și de nezdruncinat!
Domnul Hristos îi fericește pe apostoli nu doar pentru sansa de a asculta, de a auzi cu urechile lor aceste porunci primite din gura Lui, ci, mai ales, pentru că ei cred în El și în tot ceea ce le spune.
Și proorocii au crezut, doar ca nu au avut sansa sa-Lvada trupește pe Mesia, nu au avut ocazia să vadă și să trăiască atâtea taine, atatea minuni si nici sa primească atâta cunoștință.
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
Proorocia facuta de Isaia nu zice că Domnul Hristos a facut ca inima oamenilor sa fie învârtoșată ci că ea „s-a învortoșat”!
Nu Dumnezeu le-a închis ochii ci ei, prin însăși voința lor, si i-au închis pentru ca să nu se întoarcă și să-i tămăduiască pe ei, că dintru a lor răutate s-au sârguit a rămâne nevindecați și neîntorși (întru pocăință).
Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.
Domnul îi fericește apoi pe apostoli că sunt martorii unor vremuri extraordinare, vremuri când El, Dumnezeu, este pe pământ, printre oameni, și le vorbește lor direct.
Ei sunt alesii meniti sa primeasca chiar din gura Lui Învățătura cea adevărată.
De aceea nu ne putem îndoi de poruncile primite prin Evanghelie, prin cuvintele Sfintei Scripturi, căci ele sunt primite DIRECT din gura lui Dumnezeu.
Se cuvine să le acordăm încredere, ca prin ele sa avem credință temeinică și de nezdruncinat!
Domnul Hristos îi fericește pe apostoli nu doar pentru sansa de a asculta, de a auzi cu urechile lor aceste porunci primite din gura Lui, ci, mai ales, pentru că ei cred în El și în tot ceea ce le spune.
Și proorocii au crezut, doar ca nu au avut sansa sa-Lvada trupește pe Mesia, nu au avut ocazia să vadă și să trăiască atâtea taine, atatea minuni si nici sa primească atâta cunoștință.
In cele ce urmeaza, Domnul începe să le tâlcuiască El Însuși apostolilor parabola semănătorului, pe care tocmai o rostise de fata cu carturarii si fariseii. Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:"
"De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.
Iisus Hristos este Calea iar sămânța căzută pe lângă cale este cuvântul lui Dumnezeu, care ajunge în oameni; cei care nu sunt pe Calea Bisericii și a Adevărului, ci sunt pe calea pierzătoare a lumii, nu il inteleg. Căci largă este calea ce duce la pieire, zice Domnul și mulți o află pe ea…
Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.
Domnul nu spune ca „lumea aceasta” înăbușă cuvântul și îl face neroditor, ci „grija lumii acesteia”!
Nu spune că avuția înăbușă cuvântul lui Dumnezeu ci ca asta se face prin „înșelăciunea avuției”. Căci atunci când bogăția este împărțită la cei lipsiți, ea nu „înăbușă” ci face sa creasca cuvântul lui Dumnezeu!
Spinii sunt grijile și desfătările, fiindcă aprind și focul poftei și pe cel al iadului. Și, după cum spinul, ascuțit fiind, intră în trup și greu se mai poate scoate, tot așa și desfătarea, daca intră înlăuntru, va stăpâni sufletul, și cu anevoie se dezrădăcinează.
Sămânţa semănată în pământ bun - care este cel care aude cuvântul şi-l înţelege - aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci!
Nu toţi rodesc ci doar o parte din cei care aud cuvintele lui Dumnezeu.
Amin
Sămânţa semănată în pământ bun - care este cel care aude cuvântul şi-l înţelege - aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci!
Nu toţi rodesc ci doar o parte din cei care aud cuvintele lui Dumnezeu.
Dar cine este vinovat de faptul ca unii nu dau roade?
Unii sunt gata sa dea vina pe cuvant, pe samanta, considerand fie ca n-ar fi fost aruncata unde trebuie, fie ca exista in lume diferite feluri de pamant. Samanta a fost insa aruncata cu generozitate peste tot, iar pamanturile inimilor oamenilor sunt asa cum sunt, cum se pregatesc ele insele sa primeasca samanta!
Unii sunt gata sa dea vina pe cuvant, pe samanta, considerand fie ca n-ar fi fost aruncata unde trebuie, fie ca exista in lume diferite feluri de pamant. Samanta a fost insa aruncata cu generozitate peste tot, iar pamanturile inimilor oamenilor sunt asa cum sunt, cum se pregatesc ele insele sa primeasca samanta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu