In acest capitol este vorba despre
- vindecarea leprosului,
- a slugii sutasului, a soacrei lui Petru si a altor bolnavi;
- Iisus linisteste furtuna de pe mare si
- vindeca doi demonizati din tinutul gadarenilor.
Desi asistasera la minunile Mantuitorului, iudeii incă nu erau convinși de faptul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime.
Linistirea apelor marii va ramane totusi o minune care ii va intelepti mult pe apostoli, pe care n-o vor uita niciodată și care le va fi lor o mare lecție în construirea unei relații cu Dumnezeu.
„Şi trecând El dincolo, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” (Matei 8, 28-29)
Ajungând asadar, pe uscat, dupa potolilea furtunii, grupul, in fruntea caruia era Mantuitorul, întâlneste doi oameni stapaniti de duhuri diavolești, care nu mai puteau trai in randul lumii, in nici un chip,
Desi asistasera la minunile Mantuitorului, iudeii incă nu erau convinși de faptul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime.
Linistirea apelor marii va ramane totusi o minune care ii va intelepti mult pe apostoli, pe care n-o vor uita niciodată și care le va fi lor o mare lecție în construirea unei relații cu Dumnezeu.
„Şi trecând El dincolo, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” (Matei 8, 28-29)
Ajungând asadar, pe uscat, dupa potolilea furtunii, grupul, in fruntea caruia era Mantuitorul, întâlneste doi oameni stapaniti de duhuri diavolești, care nu mai puteau trai in randul lumii, in nici un chip,
infricosand pe ceilalti oameni. Din acest motiv ajunsesera sa traiasca in afara comunitatii, haladuind prin morminte .
Daca ne amintim, apostolii s-au mirat după ce Domnul a potolit marea și erau încă nedumeriti, intrebandu-se : „Cine-o fi aceasta?” , dar diavolii aici mărturisesc cu voce tare: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Sf. Apostol Iacob chiar spune: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.” (Iacov 2, 19)
Pentru apostoli dumnezeirea lui Iisus Hristos era in acel moment încă o enigmă, căci omul e trup și e limitat de toate cele ale trupului. Dar demonul e duh, e un înger căzut, și dumnezeirea lui Iisus Hristos este pentru el o REALITATE clară.
Diavolii Il recunosc asadar pe Dumnezeu. Dar dușmănia si împotrivirea lor față de El, este simtita si in cuvinte („ai venit aici să ne chinuiești”). Ei socotesc chin faptul că Domnul ar putea sa nu ii mai lase să ii chinuie ei pe oameni.
Intelegem ca demonii, in acel moment, vazandu-L pe Iisus, erau speriati crezand că a venit sfârșitul lumii și judecata finala: „ai venit aici mai înainte de vreme”.
„Căci diavolii sunt sloboziți până în sfârșitul lumii de a ne lupta pe noi.” zice Sf. Teofilact al Bulgariei.
“Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.” (Matei 8, 30-31)
Iudeii nu mancau, cum nu mananca nici azi, carne de porc.
La vremea aceea cei care cresteau porci, o faceau ca sa castige, vanzand carnea lor popoarelor pagane din jur, care nu vedeau in acest animal ceva "necurat"!
Carnea de porc le este interzisă iudeilor din vremea lui Moise! “Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca.” (Leviticul 11: 3 – Vechiul Testament) “Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi.” (VT, Leviticul 11: 7 )
Porcul face parte deci dintr-o categorie aparte de animale interzise, așa cum este iepurele și cămila. “Carnea lor să nu o mâncați, pentru că toate acestea sunt necurate”. (VT, Levitic 11: 3-8)
Azi puțini sunt creștinii care mai țin cont de această interdicție.
Prin felul lui de a se hrani, porcul este si un simbol al lăcomiei pântecelui!
Daca ne amintim, apostolii s-au mirat după ce Domnul a potolit marea și erau încă nedumeriti, intrebandu-se : „Cine-o fi aceasta?” , dar diavolii aici mărturisesc cu voce tare: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Sf. Apostol Iacob chiar spune: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.” (Iacov 2, 19)
Pentru apostoli dumnezeirea lui Iisus Hristos era in acel moment încă o enigmă, căci omul e trup și e limitat de toate cele ale trupului. Dar demonul e duh, e un înger căzut, și dumnezeirea lui Iisus Hristos este pentru el o REALITATE clară.
Diavolii Il recunosc asadar pe Dumnezeu. Dar dușmănia si împotrivirea lor față de El, este simtita si in cuvinte („ai venit aici să ne chinuiești”). Ei socotesc chin faptul că Domnul ar putea sa nu ii mai lase să ii chinuie ei pe oameni.
Intelegem ca demonii, in acel moment, vazandu-L pe Iisus, erau speriati crezand că a venit sfârșitul lumii și judecata finala: „ai venit aici mai înainte de vreme”.
„Căci diavolii sunt sloboziți până în sfârșitul lumii de a ne lupta pe noi.” zice Sf. Teofilact al Bulgariei.
“Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.” (Matei 8, 30-31)
Iudeii nu mancau, cum nu mananca nici azi, carne de porc.
La vremea aceea cei care cresteau porci, o faceau ca sa castige, vanzand carnea lor popoarelor pagane din jur, care nu vedeau in acest animal ceva "necurat"!
Carnea de porc le este interzisă iudeilor din vremea lui Moise! “Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca.” (Leviticul 11: 3 – Vechiul Testament) “Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi.” (VT, Leviticul 11: 7 )
Porcul face parte deci dintr-o categorie aparte de animale interzise, așa cum este iepurele și cămila. “Carnea lor să nu o mâncați, pentru că toate acestea sunt necurate”. (VT, Levitic 11: 3-8)
Azi puțini sunt creștinii care mai țin cont de această interdicție.
Prin felul lui de a se hrani, porcul este si un simbol al lăcomiei pântecelui!
Parabola pune astfel fata in fata pacatul lacomiei si iubirea aproapelui!
Diavolii, in incercarea de a castiga timp si nu numai, au cerut Domnului să le permita sa intre în porci - gandul lor ascuns fiind acela ca, omorând porcii, stăpânii lor sa fie furiosi sa refuze să-L primească acolo pe Iisus. Ceea ce si avea sa se intample!
Desi le cunostea gandul, totusi Domnul acceptă cererea diavolilor, punanad in evidenta vrăjmășia pe care diavolii o revarsa asupra lumii. Este un fel subtil de a ne arata ca, daca le-ar permite Dumnezeu, diavolii i-ar omorî și pe oameni asa cum i-au omorat si pe porci!
“Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. ” (Matei 8, 32-34)
De altfel, daca Dumnezeu ar fi ingaduit, i-ar fi omorât și pe cei doi indraciti, dar devine evident ca nimic nu se intampla fara ingaduinta Lui. Totul este in mana lui Dumnezeu!
"Nu este nimeni asupra căruia să nu privegheze providența lui Dumnezeu", zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Dumnezeu nu are grijă de oameni, asa, în general, ci de fiecare om în parte si permanent. Omul e creat să trăiască prin Dumnezeu.
După această mare minune, de vindecare a unor oameni, considerați de societate ca fiind definitiv pierduți, cei din ținutul gadarenilor nu s-au bucurat deloc, fiind prea suparati de pierderea suferita prin moartea porcilor pentru a se lasa convinși de faptul că Iisus era Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime!
"Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. "
Dacă în cetatea Samariei, după convorbirea cu femeia samariteancă, oamenii l-au primit pe Domnul bucuroși, crezând și ei că El este Mesia, doar pe baza cuvântului femeii samarinence, gadarenii L-au
Diavolii, in incercarea de a castiga timp si nu numai, au cerut Domnului să le permita sa intre în porci - gandul lor ascuns fiind acela ca, omorând porcii, stăpânii lor sa fie furiosi sa refuze să-L primească acolo pe Iisus. Ceea ce si avea sa se intample!
Desi le cunostea gandul, totusi Domnul acceptă cererea diavolilor, punanad in evidenta vrăjmășia pe care diavolii o revarsa asupra lumii. Este un fel subtil de a ne arata ca, daca le-ar permite Dumnezeu, diavolii i-ar omorî și pe oameni asa cum i-au omorat si pe porci!
“Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. ” (Matei 8, 32-34)
De altfel, daca Dumnezeu ar fi ingaduit, i-ar fi omorât și pe cei doi indraciti, dar devine evident ca nimic nu se intampla fara ingaduinta Lui. Totul este in mana lui Dumnezeu!
"Nu este nimeni asupra căruia să nu privegheze providența lui Dumnezeu", zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Dumnezeu nu are grijă de oameni, asa, în general, ci de fiecare om în parte si permanent. Omul e creat să trăiască prin Dumnezeu.
După această mare minune, de vindecare a unor oameni, considerați de societate ca fiind definitiv pierduți, cei din ținutul gadarenilor nu s-au bucurat deloc, fiind prea suparati de pierderea suferita prin moartea porcilor pentru a se lasa convinși de faptul că Iisus era Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime!
"Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. "
Dacă în cetatea Samariei, după convorbirea cu femeia samariteancă, oamenii l-au primit pe Domnul bucuroși, crezând și ei că El este Mesia, doar pe baza cuvântului femeii samarinence, gadarenii L-au
respins pe Dumnezeu, desi fusesera martorii unei minuni absolut tulburatoare. Nu s-au putut bucura de vindecarea fraților lor prea tulburati de paguba !
Domnul ne invata că se cuvine să facem tot posibilul pentru binele și mântuirea aproapelui nostru. Aceasta este adevărata bucurie!
Să ne bucurăm mereu cu cel ce se bucură!
Să ne întristăm cu cel ce se întristează!
Să știm că bucurie mare se face în ceruri pentru un om care se vindecă, pocăindu-se pentru păcatele sale!
In vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și, iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă!
Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.
Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa.
Matei 8, 28-34; 9, 1
Domnul ne invata că se cuvine să facem tot posibilul pentru binele și mântuirea aproapelui nostru. Aceasta este adevărata bucurie!
Să ne bucurăm mereu cu cel ce se bucură!
Să ne întristăm cu cel ce se întristează!
Să știm că bucurie mare se face în ceruri pentru un om care se vindecă, pocăindu-se pentru păcatele sale!
In vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și, iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă!
Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.
Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa.
Matei 8, 28-34; 9, 1
Duminica binecuvantata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu