În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
Luca 7, 11-16
Minunile relatate în Evanghelii sunt săvârşite prin credinta şi rugăciunile oamenilor - caci prin rugăciuni şi prin credinţa putem intra în comuniune cu Dumnezeu si asa se infaptuieste minunea!
Evanghelia Duminicii de azi abordeaza o tema pe care am incercat sa o talcuiesc cu gandul la prietena mea - si ea vaduva - al carui fiu a murit pe neasteptate!
Nu stiu daca textul scris de mine este suficient de clar... dar m-am straduit sa aibe in el un semn de dragoste si compasiune !
Evanghelistul Luca ne descrie o minune - o... inviere.
Noul Testament consemneaza doar trei astfel de minuni ale
Mantuitorul Hristos:
- invierea lui Lazar, consemnata de Ioan (11, 43),
- invierea fiicei lui Iair, cuprinsa in Evanghelia dupa Matei (9, 25),
- si cea a fiului vaduvei din Nain, inscrisa in Evanghelia lui Luca (7, 11-16), evanghelia zilei de astazi.
Mantuitorul nu a facut vindecari ori invieri miraculoase de dragul spectacolului, nici ca sa-i umileasca pe medici, nici ca sa castige adepti sau notorietate...
Evanghelia de azi ne explica inca o data rostul minunilor!
Orice minune... pleaca de la noi, oamenii!
O singura minune nu poate pleca de la noi - invierea din morti - caci un trup mort, nu se mai poate nici ruga şi nici crede!
O singura minune nu poate pleca de la noi - invierea din morti - caci un trup mort, nu se mai poate nici ruga şi nici crede!
Minunea invierii este în întregime din voia si initiativa Domnului. Invierea este fundamentul credinţei noastre!
Textul ne vorbeste despre fiul unei vaduve pe care Iisus il învie!
Suntem uimiţi de această minune, insă a readuce la viata un om mort nu e o minune durabila, căci omul desi reinviat, tot va trebui să moară!
Stiind ca Mantuitorul nu face nimic fara rost, ne intrebam totusi "care este rostul acestei minuni?"
Textul ne lamureste.
,Asadar Iisus, insotit de o multime de oameni, venea din Capernaum, unde tocmai vindecase, fara atingere, pe sluga sutasului; toti asistasera la forta credintei romanului si stiau deja ca sluga lui se vindecase.
Acum, toti se îndreaptau spre orasul Nain ( care inseamna deliciu, desfatare), o cetate aproape de Nazaret si de locul în care Elisei, succesorul lui Ilie, l-a înviat pe fiul unei văduve!
,Asadar Iisus, insotit de o multime de oameni, venea din Capernaum, unde tocmai vindecase, fara atingere, pe sluga sutasului; toti asistasera la forta credintei romanului si stiau deja ca sluga lui se vindecase.
Acum, toti se îndreaptau spre orasul Nain ( care inseamna deliciu, desfatare), o cetate aproape de Nazaret si de locul în care Elisei, succesorul lui Ilie, l-a înviat pe fiul unei văduve!
(Cartea a IV-a a Regilor, 4, 8-37)
Pe cand multimea ce-L urma pe Iisus se pregatea sa intre in cetate, un alai mortuar, alcătuit din locuitorii cetăţii, iesea, însoţind un mort la mormântul aflat dincolo de zidurile cetatii.
Mortul era un tanar, unicul fiu al unei vaduve - o femeie coplesita de durere care, cu siguranta, si-ar fi dorit sa fi fost ea in locul fiului!
Mortul era un tanar, unicul fiu al unei vaduve - o femeie coplesita de durere care, cu siguranta, si-ar fi dorit sa fi fost ea in locul fiului!
Moartea acelui tanar era dureroasa si pentru cei care il conduceau pe ultimul drum pentru ca, daca moartea unui batran pare fireasca, cea a unui tanar inspaimanta.
Iisus vede durerea vaduvei, si fiindu-I mila de ea, ii spune femeii "Nu plange"! Apoi,"apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale.
Toate informatiile din acest fragment evanghelic au calitate de simbol!
Invierea din Nain nu este numai o minune ci si o proprocire a celor ce aveau sa se petreaca cu Mantuitorul - moartea Sa, Fiu unic al lui Dumnezeu, urmata de Inviere !
Văduva ar putea fi imaginea întregii omeniri, căci întotdeauna femeia reprezintă întreaga umanitate - care din veac e singura din pricina neascultarii! Viata omenirii, mai devreme sau mai târziu, se termina în mormânt!
Cele două alaiuri se intersectează în dreptul porţii. Unul intră şi altul iese. Ca in viata!
Intrarea in oras a Mantuitorului poate sugera venirea lui Dumnezeu Intrupat!
Apoi intelegem ca mereu Domnul este Cel care vine la om! El vine în întâmpinarea noastră în ceasul din urma!
Ni se spune ca lui Iisus i s-a făcut milă de femeie, adică de cei vii si nu de cei morţi! Morţii deja sunt bine, chiar dacă noi nu ştim sau nu vrem sa pricepem! Noi suntem cei care trăim drama morţii, nu mortul. Mortul este cu Dumnezeu in timp ce noi continuam sa experiem moartea în chip tragic! Raul nu este deci al mortului, ci al omului viu care trece prin moarte si frica.
Dovezile iubirii si ale milei divine exista cu prisosinta in Scriptura, unde cuvantul mila apare de 250 de ori, din care aflam ca Domnul se indura si de cel mai pacatos dintre oameni si iarta tot pentru cel mai mic semn de regret ori o cat de mica urma de mila pentru aproapele!Domnul, induiosat, ii spune femeii "Nu plange"!
Indemnurile lui Iisus par sa fie imposibil de urmat: paraliticului îi spune să umble, mortului să se ridice...
Dar tocmai acest Nu plânge! are darul de a sterge imediat lacrimile!
Şi Iisus va plânge - va plânge moartea noastră, va plânge moartea lui Lazăr, va plange pentru soarta Ierusalimului (care va pieri pentru că nu L-a recunoscut), El Insusi va avea sudori de sange in fata mortii ! Iisus a impartasit întru totul soarta noastră.
Plânsul Său şterge insa orice lacrima, vindeca orice durere, alina orice suferinta! El e Viaţa, El a omorat moartea acceptand sa moara pe cruce pentru ca noi să avem viaţă!
In cap. 8 - in care Luca ne istoriseste invierea fiicei lui Iair - El le spune din nou oamenilor din jur să nu plângă - pentru că fata nu a murit, ci doarme!
Caci mortul doarme aşteptând învierea, odihnindu-se în Dumnezeu, se simte bine caci a atins punctul maxim al vieţii.
Noi suntem morţi în viaţa asta si, daca experiem moartea şi frica de ea, e pentru că nu am înţeles care e sensul vieţii si nici care este scopul ei! Adevărata moarte nu e a mortului, ci este a celor vii!
Domnul nu suporta suferinţa noastra! O ia asupra Sa. Iisus, patimind pe Cruce, a luat asupra Sa raul nostru ca sa ne scape de el!
Mila este începutul vieţii. Sa simti mila, sa te induiosezi, este semn al atingerii sufletului - si Iisus a fost atins de durerea femeii!
Si, Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” iar cel care fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale.
Cei care purtau mortul se opresc când Iisus atinge sicriul.
Si, Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” iar cel care fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale.
Cei care purtau mortul se opresc când Iisus atinge sicriul.
Atunci când Domnul a atins lemnul Crucii, moartea a murit, căci deja orice moarte a noastră va fi în persoana Lui, care e Domnul vieţii!
Mamei i-a spus să nu plângă iar tanarului i-a spus Scoală-te!,
Mamei i-a spus să nu plângă iar tanarului i-a spus Scoală-te!,
trezeşte-te din moarte.
Cuvântul lui Dumnezeu vrea sa ne faca sa înţelegem că moartea nu este cuvântul definitiv al Creaţiei, ci definitiv e Cuvântul cel de la început – care a făcut să se nască viaţa! Domnul a ziz si s-a facut! Moartea are sens datorită păcatului, pe care l-am facut centrul vietii, al preocuparilor noastre, convinşi fiind că la capăt nu mai e nimic.
Adevărul este că totul are un început, iar începutul meu este în Acela care mă iubeşte! De asemenea destinaţia mea este Dumnezeu care mă iubeşte. Începutul şi sfârşitul meu sunt iubirea şi viaţa, sunt mila lui Dumnezeu, iar această mila este însăşi viaţa mea!
Această înviere e descrisă in amanunt pentru a ne ajuta să pricepem că moartea nu mai poate sa ne stapaneasca si nici sa ne sperie daca suntem in comuniune cu Domnul vieţii!
Domnul vrea sa ne elibereze de raul din noi care ne impiedica sa traim si care ne da frica de moarte! In centrul vietii noastre asezam propria noastra persoana şi uitam că viaţa înseamnă relaţionare cu începutul şi sfârşitul, dar şi cu semenii care călătoresc împreună cu noi intre aceste puncte.
Cuvântul porunceşte: Scoală-te, învie! caci Cine trăieşte în Mine, chiar dacă moare, va trăi şi nu va muri în veci.
Cuvântul Domnului arată că El poate învia un mort. Dar cum sa-i invie pe cei care sunt sufleteşte morţi?
Si tanarul a inviat si Iisus l-a dat mamei sale, mamei care, ştia că el o să moară cândva, dar spera să moară ea mai înaintea lui! Acum maicii îi este dat fiul care trăieşte, care e viu, care nu mai e mort.
Si tanarul a inviat si Iisus l-a dat mamei sale, mamei care, ştia că el o să moară cândva, dar spera să moară ea mai înaintea lui! Acum maicii îi este dat fiul care trăieşte, care e viu, care nu mai e mort.
Minunea invierii ne ajuta să reluăm acea normalitate a vieţii, chiar ştiind că trebuie să murim, la fel ca acest tânăr.
Ca el a înviat e semnul a ceea ce trebuie să ni se întâmple fiecăruia dintre noi. Dar noi ştim că moartea nu e un capăt de drum, ştim că moartea e comuniunea cu Domnul vieţii –venim de la El şi ne întoarcem la El.
In fata minunii invierii, toţi sunt cuprinşi de teamă.
Teama insa nu este ca frică, ci e uimirea în faţa unei întâmplări cu adevărat extraordinare. De fapt, această teamă se va transforma în slavirea lui Dumnezeu!
Această minune a lui Iisus este o anticipare, o pregatire a mintilor si sufletelor noastre pentru a intelege Invierea Sa, precum si invierea noastra eshatologică, intrarea noastra in viata cea nouă – viaţa veşnică - pe care deja o trăim inca de pe acum, odată ce ne eliberam de frica de moarte!
Noi, speriati fiind de moarte, ne construim întreaga viaţă in raport cu acest final! Frica de moarte ne face egoisti şi astfel trăim moartea ca pe o despărţire tragica; înca din această viata ucidem - fie cu gandul, uneori chiar cu fapta - tocmai din pricina fricii noastre ancestrale de moarte. Dacă însă biruim aceasta frica - ştiind că venim de la Dumnezeu şi că ne întoarcem la El - atunci putem trăi cu adevarat liberi acest timp al peregrinarii pe pământ. Acest timp "intermediar" il putem astfel trai bine si spornic, considerandu-l o cale catre iubirea pe care insa de pe acum o experiem: iubirea "agape" fata de Dumnezeu care ne porunceste sa ne iubim apropiatii ca pe noi insine!Această minune a lui Iisus este o anticipare, o pregatire a mintilor si sufletelor noastre pentru a intelege Invierea Sa, precum si invierea noastra eshatologică, intrarea noastra in viata cea nouă – viaţa veşnică - pe care deja o trăim inca de pe acum, odată ce ne eliberam de frica de moarte!
Viaţa noastra trebuie sa fie o lupta continua de crestere a capacităţii noastre de a iubi şi de a ne desprinde de egoism. In acest fel, inainte chiar de a muri fizic, trecem de la moarte la viata!
Încă de acum trebuie să comunicăm, să ne vrem binele unii altora, pentru că această viaţă asa capata sens şi nu se va termina cu acest NIMIC care e moartea.
In acest pasaj evanghelic nu e vorba nici de credinta, nici de rugăciunea cuiva. Minunea Invierii este un dar al Domnului facut noua, un gest care este baza credinţei şi a oricărei rugăciuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu