VINDECAREA DEMONIZATULUI DIN TINUTUL GHERGHESENILOR

 Luca 8, 26-39

Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.

În duminica aceasta Biserica ne pune în față, prin Sfântul Evanghelist Luca, un episod cutremurător, din lucrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 

Capitolele 8 și 9 din Evanghelia după Luca descriu minuni si intamplari petrecute spre încheierea acti­vității în Galileia a Fiul lui Dumnezeu. 

Un pic mai înaintea episodului cuprins in Evanghelia de astăzi, Hristos se arată stăpân peste elementele naturii, potolind furtuna de pe lacul Galileii (Lc 8, 22-25). 

După ce poruncește vântului și valurilor să se oprească, scoțând la iveală și puțina credință a ucenicilor Săi, Mântuitorul coboară pe țărm în partea vestică a lacului, locuită de o populație păgână. Decizia de a se opri intre  păgâni, profetică în esența ei, ne arata că Împărăția pe care Acesta o vestea nu se limita la ­poporul evreu, așa cum, probabil, ar fi dorit aceștia. Intrarea pe un teritoriu păgân era un gest scandalos in ochii oricarui evreu evlavios si asta presupunea, în același timp, întinare rituală - sugerata de evanghelist prin demoni,  morminte  și... porci .

Din punct de vedere duhovnicesc, scena descrisa de Evanghelistul Luca pare sa fie sub stăpânirea demonilor. De altfel, chiar demonul, vorbind în numele legiunii care-l stăpânea pe nefericitul om, consideră că ținutul este proprietatea lui: „Ce ai cu mine, ­Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui” (Lc 8, 28). 

Toate detaliile intregesc tabloul in care se remarca Mântuitorul ! Pentru oamenii care trăiau în aceste locuri,  turmele de porci aveau o valoare imensă, întreaga lor existență, sau bună parte din aceasta, fiind pusă pe seama creșterii acestora - o marfa vanduta legiunilor romane! Pentru acești oameni, porcii reprezentau criteriul unei vieți pașnice în împărăția romană și erau gata să sacrifice inclusiv viața unui om. 

Coborând în această parte a lacului, Mântuitorul Hristos face nu doar o minune, o exorcizare, ci o lucrare misionară, vestind Împărăția lui Dumnezeu și explicand ce înseamnă să trăiești în ea și celor care se aflau sub puterea demonilor,  posedați fie direct, ca demonizatul din Evanghelie, sau indirect, ca populația care-L întâmpină pe Mântuitorul, după vindecare, și care e stăpânită de dorința de avere.

Deși inca nu apucase să vestească Împărăția cerurilor, fiind abordat imediat de cel demonizat, Mântuitorul este recunoscut instantaneu drept Fiu al lui Dumnezeu de demonul care vorbește prin gura omului! 

Evanghelistul Luca scoate în evidență, după potolirea furtunii de pe Marea Galileii, că Iisus Hristos nu este doar stăpân al forțelor naturii, ci este stăpân și peste demoni, avand autoritate asupra lor. 

Ce se întâmpla mai departe este cunoscut: demonizatul a fost vindecat, diavolii primind permisiunea de a intra în turma de porci, evenimentele ulterioare descoperind drama prin care trecea sărmanul om. Faptul că nici porcii (despre care evreii credeau că sunt animale necurate) nu au suportat pre­zența demonilor și s-au aruncat în mare, vorbește despre dezechilibrul pe care răul îl produce în creația lui Dumnezeu, dar și despre incapacitatea omului de a-l simti și de a i se opune la modul concret. 

Chiar daca bucuria gherghesenilor de a vedea un asemenea miracol și de a-l ști pe cel demonizat redat comunității este mare... totusi nu sunt in stare sa aprecieze valoarea vindecării, a salvării unui om! „Prețul e mult prea mare!”, par a gândi concetatenii celui vindecat, văzând cum turma de porci se aruncă în mare. 

Gherghesenii Il alunga pe Iisus dar omul vindecat, inghenunchiind ca un ucenic, Il roaga să-l ia cu El. Mântuitorul, însă, îl trimite la cei din comunitatea sa, ca un apostol, vestitor al Imparatiei printre păgânii din ținutul Gherghesenilor. 

În loc să cadă în genunchi şi să aducă mulțumire Domnului pentru că a salvat un suflet, gherghesenii jelesc pierderea porcilor! 

În loc să-L roage să le fie oaspete (asemenea samaritenilor descriși în Evanghelia după Ioan 4, 40-42), Îl roagă să plece cât mai repede.

Acest episod din Ev. lui Luca  ne poate pune într-o mare dilemă. 

Este oare omul de azi asemenea gherghesenilor? 

Care sunt valorile noastre? Căror „dumnezei” ne închinăm? 

Timpul, efortul, libertatea si viața celor din jur pretuiesc sau sunt doar mijloace de a ne inchina proprilor noastre idolatrii?! 

Demonii societăților post­moderniste sunt mai invizibili ca niciodată, dar la fel de pregătiți să-i înșele pe oameni, sugerându-le că a avea este ­totuna cu a exista!

Bani, putere, confort, lenevie, distracție... toate patimile în care sunt deghizați demonii ne-au intrat in existenta pe negandite! 

Părinții Bisericii nu vorbeau despre lăcomie, iubire de arginți ori  desfrânare  ci despre duhul lăcomiei, duhul iubirii de arginți sau duhul desfrânării, luând în considerare tocmai această cultură duhovnicească a Antichității târzii și începutului de Ev Mediu în care lumea duhului reprezenta fundamentul și țesătura invizibilă aflate in spatele fenomenelor naturale. 

Sfântul Apostol Pavel le spune efesenilor: „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Ef 6, 12). 

În toți acești idoli își pun mulți dintre oamenii moderni nădejdea.

Diavolul are asupra omului doar atâta putere cât îi este oferită de el. Este stăpânit de diavol doar acela care îi da voie sa-l stapaneasca. 

Un om dominat de o patima nu va reuși să se stăpânească pe sine în fața provocărilor. Libertatea sa este astfel jertfită pentru o vietuire guvernata de o palidă plăcere de moment.

Pentru creștini, viata este mai presus de o simpla acumulare de orice natură. Ea presupune legătură, comunicare, relație, iubire. 

În ultimă instanță, rațiunea de a fi  a omului este aceea de a căuta pe Dumnezeu, iubirea absolută. 

De aceea, ­bucuria maxima a existenței umane este a iubi și a fi iubit. 

Sub influența duhurilor întunecate, omul ajunge insa adesea să se iubească doar pe sine. În loc să se dăruiască pe sine pentru a se îmbogăți in duh si adevar, ajunge să confunde puterea iubirii cu iubirea de putere. 

Evanghelia de astăzi ne spune, inca o data, ca este nevoie nu doar de credință lăuntrică, ci ca aceasta credință trebuie să fie vizibilă.

Comportamentul nostru vorbeste despre credința noastra. 

Omul, mai inainte demonizat, a căzut la pământ și I s-a Mantuitorului ca un supus împăratului. Diavolul, invins,  cade deci  la pământ și recunoaște autoritatea lui Hristos! 

Gherghesenii, desi uimiți de puterea lui Hristos, Îl invită insa să plece!

Caci diavolul are in noi oricand un motiv de revenire, un motiv ascuns in patimile noastre!

În această pericopă dracii se roagă de trei ori si Iisus le ascultă rugăciunile. Se roagă și gherghesenii și Iisus le împlinește si lor cererile. Toate rugăciunile Domnul le împlinește mereu!

Atentie deci la ce, cum si pentru ce ne rugam!

Daca nu avem discernamant ajungem robi ai dorintelor, al instinctelor animalice, tot mai posesive și mai nemiloase pe zi ce trece. 

Dacă vrem să rămânem cu Domnul, sa ne împărtășim de Trupul și Sângele Lui, sa fim asemenea Lui, caci omul se transforma în ceea ce consumă!

Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea putere să fim alături de El în toate zilele vieții noastre! Amin!