Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime mii şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.
După ce a vorbit despre stăpânul care se temea de venirea hoțului,
„Înțelept” înseamnă că acesta „știe ce să facă”; si e „credincios” pentru că "știe că trebuie să facă”…Concret, le da slugilor, „la vreme, partea lor de grâu”…
Fiecare din noi suntem responsabili ! Toți suntem iconomi (administratori) ai propriilor noastre vieți.
Următoarele versete reiau tema „stăpânului casei” care așteaptă hoțul. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăbovește să vină, și va începe să bată pe slugi și pe slujnice și să mănânce și să bea și să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se așteaptă și în ceasul în care ea nu știe și o va tăia în două, iar partea ei o va pune cu cei necredincioși. Iar sluga aceea care a știut voia stăpânului și nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
Versetele acesta indeamna pe credincios să fie responsabil de întreaga lume, și nu numai de sine - eu sa ma mantuiesc si ceilalti sa faca ce vor! Nu! Căci ideea este de a da la vreme măsura de grâu altora! De acest lucru suntem responsabili!
„Și cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere” (v. 48). Altfel spus, toate darurile pe care le avem, le folosim fie pentru a face binele, fie pentru a face răul. Nu există cale de mijloc…
„Să facem din pământ cer! Să arătăm păgânilor, aici pe pământ, de câte bunătăți sunt lipsiți ei! Când vor vedea că noi ducem o viață virtuoasă, vor avea în față chipul Împărăției cerurilor. Când vor vedea că suntem blânzi, fără mânie, fără pofte urâte, neinvidioși, nelacomi, când vor vedea că săvârșim numai fapte bune, vor spune: Dacă aici pe pământ creștinii au ajuns îngeri, ce vor fi după ce vor pleca după lumea aceasta? Dacă aici pe pământ, unde locuiesc ca niște străini, sunt atât de strălucitori, cum vor fi când vor ajunge în patria lor? Așa și păgânii se vor face mai buni, iar cuvântul credinței se va întinde nu mai puțin decât pe timpul apostolilor. Dacă apostolii au fost numai doisprezece și au întors la credință orașe și țări întregi, gândește-te la ce înălțime va ajunge credința noastră, dacă toți am fi dascăli prin viața noastră virtuoasă!”Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 517
Iisus ne spune si nouă aceste cuvinte, caci ele îi privesc pe toți oamenii. Noi toti trecem prin moarte și toți cautăm sensul vieții, toți Îl vom întâlni pe Mire sau il vom întâlni pe fur!
Apostolii sunt primii care au înțeles acest adevăr si ceea ce ei înțeleg este valabil pentru toți.
„Cine este iconomul”… Iconomul este un administrator si nu stăpânul!
„Cine este iconomul”… Iconomul este un administrator si nu stăpânul!
După ce a vorbit despre stăpânul care se temea de venirea hoțului,
( Iar aceasta să ştiţi că, de-ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.) acum, iata , vorbește despre iconomul care este „credincios și înțelept”…
„Înțelept” înseamnă că acesta „știe ce să facă”; si e „credincios” pentru că "știe că trebuie să facă”…Concret, le da slugilor, „la vreme, partea lor de grâu”…
Fiecare din noi suntem responsabili ! Toți suntem iconomi (administratori) ai propriilor noastre vieți.
Viata o putem trai fie ca stapani ori ca iconomul care, la vreme, dă partea de grâu celorlalți slujitori, adică fraților săi… Iconomul este omul care știe să împartă, și aceasta este sensul mistic al Euharistiei.
„Fericită este sluga aceea pe care, venind, stăpânul o va găsi făcând aşa” (v. 43), daruind așa cum și ea a primit in dar; iubește așa cum e iubită, slujește așa cum i s-a slujit…
„Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale” (v. 44). Dumnezeu ni Se va da pe Sine.ca astfel sa devenim asemenea Lui.
Suntem deci „administratori”, si trebuie să ne administrăm pe noi înșine - ceea ce suntem și ceea ce avem… Dar avem în administrare și în apărare și viața altora!
„Fericită este sluga aceea pe care, venind, stăpânul o va găsi făcând aşa” (v. 43), daruind așa cum și ea a primit in dar; iubește așa cum e iubită, slujește așa cum i s-a slujit…
„Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale” (v. 44). Dumnezeu ni Se va da pe Sine.ca astfel sa devenim asemenea Lui.
Suntem deci „administratori”, si trebuie să ne administrăm pe noi înșine - ceea ce suntem și ceea ce avem… Dar avem în administrare și în apărare și viața altora!
Următoarele versete reiau tema „stăpânului casei” care așteaptă hoțul. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăbovește să vină, și va începe să bată pe slugi și pe slujnice și să mănânce și să bea și să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se așteaptă și în ceasul în care ea nu știe și o va tăia în două, iar partea ei o va pune cu cei necredincioși. Iar sluga aceea care a știut voia stăpânului și nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
Cam în acest fel își gestionează viața mulți oameni din zilele noastre…
„Veni-va stăpânul slugii aceleia, în ziua în care ea nu se aşteaptă”, pentru că acea slugă nici nu-L așteaptă pe Domnul desi El e prezent! Si ca urmare sluga „va fi tăiată în două”, adică va avea o viata neunitara… o viață ale carei fisuri o fac să bea, să mănânce totul și să-i bată pe toți…si „soarta” acestor slugi va fi alturi de " cei necredincioși”…
Sluga care cunoaște voința stăpânului său, dar nu a pregătit și nu a făcut după voința lui, va primi multe lovituri! Cea care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.
Noi toți suntem responsabili în măsura în care „cunoaștem”… Căci „a ști” înseamnă putere, si „a putea”; dacă știm, suntem responsabili să facem; dacă nu știm, avem o responsabilitate mai mică…
„Veni-va stăpânul slugii aceleia, în ziua în care ea nu se aşteaptă”, pentru că acea slugă nici nu-L așteaptă pe Domnul desi El e prezent! Si ca urmare sluga „va fi tăiată în două”, adică va avea o viata neunitara… o viață ale carei fisuri o fac să bea, să mănânce totul și să-i bată pe toți…si „soarta” acestor slugi va fi alturi de " cei necredincioși”…
Sluga care cunoaște voința stăpânului său, dar nu a pregătit și nu a făcut după voința lui, va primi multe lovituri! Cea care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.
Noi toți suntem responsabili în măsura în care „cunoaștem”… Căci „a ști” înseamnă putere, si „a putea”; dacă știm, suntem responsabili să facem; dacă nu știm, avem o responsabilitate mai mică…
Versetele acesta indeamna pe credincios să fie responsabil de întreaga lume, și nu numai de sine - eu sa ma mantuiesc si ceilalti sa faca ce vor! Nu! Căci ideea este de a da la vreme măsura de grâu altora! De acest lucru suntem responsabili!
„Și cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere” (v. 48). Altfel spus, toate darurile pe care le avem, le folosim fie pentru a face binele, fie pentru a face răul. Nu există cale de mijloc…
„Să facem din pământ cer! Să arătăm păgânilor, aici pe pământ, de câte bunătăți sunt lipsiți ei! Când vor vedea că noi ducem o viață virtuoasă, vor avea în față chipul Împărăției cerurilor. Când vor vedea că suntem blânzi, fără mânie, fără pofte urâte, neinvidioși, nelacomi, când vor vedea că săvârșim numai fapte bune, vor spune: Dacă aici pe pământ creștinii au ajuns îngeri, ce vor fi după ce vor pleca după lumea aceasta? Dacă aici pe pământ, unde locuiesc ca niște străini, sunt atât de strălucitori, cum vor fi când vor ajunge în patria lor? Așa și păgânii se vor face mai buni, iar cuvântul credinței se va întinde nu mai puțin decât pe timpul apostolilor. Dacă apostolii au fost numai doisprezece și au întors la credință orașe și țări întregi, gândește-te la ce înălțime va ajunge credința noastră, dacă toți am fi dascăli prin viața noastră virtuoasă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu