Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu.
Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.
In pasajul evanghelic al acestei duminici este vorba depre un dregator si o intrebare esentiala pe care acesta I-o pune Mantuitorului: "Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?"!
Este o intrebare esentiala care denota decizia omului acestuia de a atinge punctul cel mai de sus al existentei sale!
Dialogul, pe care il regasim si la ceilalti sinoptici - Marcu 10, 17 - 27, Matei 19:16-22, - este socotit unul de referinta pentru cei ce vor sa se retraga in manastire.
Aceasta alegere de viata implica o completa detasare de cele ale lumii si imbratisarea totala a unei existente in si cu Hristos, scopul final fiind dobandirea mantuirii personale.
Dealtfel telul vietii tuturor crestinilor - fie ei monahi sau nu - este mantuirea, pentru a putea primi darul viatii vesnice!
Analizand dialogul dintre Mantuitorul si dregatorul interesat de conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca pentru a dobandi viata vesnica, gasim o seama de mesaje extrem de importante.
Din Ev. dupa Matei stim un amanunt important, acela ca dregatorul nostru era si... tanar!
Tanar si "dregator" insemna implicit bogat si respectat, dar nu oricum ci prin procura, adica prin mostenire de la parintii sai!
Aflat, asadar, in aceasta spirala ascendenta a mostenirii, iata ca tanarul dregator se gandeste si la vesnicie si intreaba:
"Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?"
Tanar, bogat, instruit si respectat, iata, un om care isi mai doreste si vesnicia!
Mantuitorul, pare iritat de apelativul "bun" considerand ca, numindu-L asa, Il ignora pe Dumnezeu, singurul Care este Bun!
Tanar, bogat, instruit si respectat, iata, un om care isi mai doreste si vesnicia!
Mantuitorul, pare iritat de apelativul "bun" considerand ca, numindu-L asa, Il ignora pe Dumnezeu, singurul Care este Bun!
Afirmatia dregatorului potrivit careia el respecta poruncile dintotdeauna, conform celorlalti sinoptici, Il imblanzeste pe Domnul (din evanghelia lui Marcu, de ex., aflam chiar ca Iisus a privit spre el "cu dragoste"!)
Numai ca respectarea formala a legilor lui Dumnezeu nu este ceea ce Iisus vrea de la noi!
In sarguinata implinirii normelor, putem scapa uneori esentialul! Si esentialul este iubirea pentru ceilalti!
Ravna noastra de a ne mantui personal trebuie sa treaca peste egoismul nostru si sa ne desavarseasca in iubire!
Iata, asadar, ca nu intamplator Mantuitorul ii aminteste dregatorului doar poruncile aflate in a doua parte a Decalogului, cele care privesc iubirea aproapelui!Încă una îți lipsește - ii spune Iisus - Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie".
La aceasta afirmatie, ni se spune ca tanarul s-a intristat.
As zice ca intristarea lui nu isi are cauza in faptul ca era bogat si tinea la bogatii (Scriptura ne spune dealtfel ca tanarul a urmat sfatul Mantuitorului si, in final, s-a numarat intre apostolii Lui!). Cele spuse de Iisus i-au aratat ca nu se putea califica la mantuire, desi el era convins ca are calitatile necesare si poqte se si astepta sa fie laudat pentru performanta de a fi respectat din copilaria sa poruncile lui Dumnezeu!
Chiar daca intre porunci nu e trecuta smerenia ca atare ea este totusi subinteleasa!
Mantuitorul face atunci remarca : "Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu."
De ce sa fie putini bogati care se mantuiesc?
Pentru ca bogatia in sine poate deveni un obstacol in calea mantuirii, in masura in care ea il tine pe om legat de altceva decat de Dumnezeu!
Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, omul bogat este expus si impins spre pacat!
Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, omul bogat este expus si impins spre pacat!
Dialogul a creat un moment de pnica si de deruta in randul celor care ascultau!
Daca acela, care respecta legile, nu se poate mantui atunci "cine poate să se mântuiască"?
Daca acela, care respecta legile, nu se poate mantui atunci "cine poate să se mântuiască"?
Noi, in zbuciumul cotidian, ne pierdem. Ne zdrobim sa cerem de la Dumnezeu reusite lumesti cand, de fapt, ar trebui sa-I cerem doar putere si protectia Sa atat de necesara pentru a nu ne abate de la regulile Lui, de la acele norme care ne pot "califica" pentru a accede in Imparatia lui Dumnezeu!
Caci cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.
Si cuvintele acestea relativizeaza totul!Chiar daca ni se pare greu, aproape imposibil de sperat la mantuire... nimic nu este pierdut.
Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim. Nici un efort al nostru, de a ne apropia de Dumnezeu spre a obtine mantuirea nu este insa in zadar!
Totul conteaza si nimic nu va fi uitat!
Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim. Nici un efort al nostru, de a ne apropia de Dumnezeu spre a obtine mantuirea nu este insa in zadar!
Totul conteaza si nimic nu va fi uitat!
Renuntare omului la tot ceea ce are poate fi solutia radicala, dar singura, pe care o prezintă Evanghelia după Luca.
Este vorba absolut despre tot ceea ce poate tine pe om legat de sine si de lumea aceasta, în dauna raportării lui la Dumnezeu. Omul nu trebuie sa se sprijine pe bogatie (Luca 12,15: Si a zis către ei: Vedeti si paziti-vă de toată lacomia, căci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale). Nu trebuie nici macar sa se ingrijeasca de cele trebuincioase vietii pantesti, hrana si îmbracaminte, ci chiar si pentru acestea – pentru tot, prin urmare - trebuie sa nadajduiasca cu credinta că vor veni de la Dumnezeu. Singura preocupare este stradania de a trai in Imparatia lui Dumnezeu (Luca 12,31: Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adăuga vouă.)
Este vorba, asadar, de o perspectiva eminamente teologică asupra vietii. Renuntarea nu priveste deci numai bogatia ci tot ceea ce poate constitui pentru om o atractie care il tine legat, blocandu-l in aceasta lume si inchizandu-i perspectiva catre Imparatia lui Dumnezu!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu