vineri, 13 noiembrie 2020

LUPTA DE A RAMANE CU HRISTOS

 „Zis-a Domnul: Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine risipește. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.” 

LUCA 11, 23-26

A fi cu Iisus înseamnă să avem același stil de viață cu al Sau, inseamna sa fim ca El - care stă la masa cu păcătoșii, care e deschis tuturor, care-i recunoaște pe toți ca fiindu-I frați, care-și pune viața la dispoziția altora, care nu intră în jocurile de putere de niciun fel (nici religioase, nici politice)… 
Asta înseamnă să fiu cu Iisus și nu ceea ce mi se pare, inventez ori  cred eu… și care-mi imi justifica actiunile.
Iisus mă ajută să înțeleg  cine este, cum este Dumnezeu: „Cine Mă cunoaste pe Mine, îl cunoaste pe Tatăl”… toate celelalte gânduri ori judecati sunt fanteziile mele despre Dumnezeu, aidoma ideilor cărturarilor și ale fariseilor, care erau persoane religioase, care cunoșteau legea si supravegheau implinirea ei, si care si ei aveau o  parere despre Iisus …

Sa ne imaginam un pic ce s-ar intampla daca de maine Dumnezeu ar lăsa lumea pe mâna creștinilor...  Cred ca ar fi teribil… caci nu am fi nici mai buni nici mai rai decat  musulmanii radicali! I-am judeca pe toți, am impune legile creștine, i-am face pe toți sa fie după cum vrem noi… fără să mai respectăm libertatea și demnitatea individului la care tine atat Dumnezeu! 
Dar fără libertate nu există credință.

Este important să fim cu si ca si Iisus. Căci, dacă nu suntem cu El, suntem împotriva Lui si deviem total...
Dacă nu traim in duhul Său – care e duhul iubirii și al vieții, al Tatălui care ne face fiii Lui și frații aproapelui nostru – suntem morți și aducem moarte.

Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.

Este aici un semnal de alarmă care ne este adresat noua, celor care, prin botez, am fost eliberati de sub puterea raului, caci abia când raul a ieșit… începe lupta individuala cu el! Până când duhul răului se afla in om, nu există nici o luptă, caci omul face voia duhului!
Până când duhul răului e în mine – fie si daca am convingerea ca tot ce fac este in numele lui Dumnezeu, caut să am succes economic, politic, religios, ca sa ies in evidenta ori să-i stăpânesc pe toți – nu fac decat să-L folosesc astfel pe Dumnezeu pentru ca eu să imi impun vointa,
 sa ma remarc, sa stăpânesc … 
Desi strig in gura mare ca fac totul in numele lui Hristos, fiind dominata de acest duh, devin instrumentul său si exemplul Mantuitorului se va pierde intre dorintele mele straine de El!
Diavolul mereu vorbește ca Hristos și în numele lui Hristos, dar nu face nimic ca El. 

Asadar orice facem noi si nu face Iisus... nu este decat o actiune a diavolului!
Anticristul nu este neaparat cel care vorbește împotriva lui Dumnezeu, ci este acela care vorbește în numele lui Dumnezeu, dar nu are in el Duhul lui Dumnezeu.

Asadar duhul cel rău care iese din om umblă prin locuri fără de apă, căutând odihna pe care nu o găsește. 
Unde este apă este si viață si acolo unde este viață este Duhul Sfânt.
Apa, în creație, este chip al Duhului Sfânt, o icoana a lucrării Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este viața lumii. El vindecă, curățește, sfințește…
Apa este transparenta precum nevăzut este Duhul.
Apa este în tot… intocmai Duhului lui Dumnezeu, prezent in tot si in toate prin energiile Sale necreate!
Pe pamant nimic nu poate exista fara apa iar circuitul apei în natură este insusi circuitul vieții .

Din Sfânta Scriptură stim ca apa a fost creată de Dumnezeu pentru a da viață dar si pentru a pedepsi în vederea unei renașteri a omului.

La început lumii tot pământul era plin de apă, iar Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. (Facere 1, 2)
Al doilea verset al Sfintei Scripturi pune apa în legătură directă cu Duhul Sfânt!
De aceea diavolii umbla in locuri fara de apă, căci acolo unde nu este apă nu este nici Duhul Sfânt,  iar diavolul se teme și fuge de Duhul lui Dumnezeu!

Potopul lui Noe a fost cea mai mare pedeapsă dată de Dumnezeu oamenilor; care nu mai ascultau de nimeni și nimic.
Natura omului este insa asa de inclinata spre pacat incat fara pedepse nici nu poate exista! Exemplul ni-l dau chiar copiii lui Noe care, desi au trait timpul unei astfel de lectii, cum a fost potopul universal, totusi au recazut in pacat!

Potopul lui Noe nu a fost insa doar o pedeapsă, ci si o naștere din nou a lumii căci, așa cum la inceput lumea s-a făcut din apă, și a doua oara tot din apa - cea care acoperea toți munții pământului - a ieșit la suprafață noua si primenita.
Geografia planetei, după potopul lui Noe, s-a schimbat mult...

Sfântul Ioan Botezătorul aduce botezul cu apa spre pocainta!
Dar dupa Ioan vine Domnul Hristos care botează nu numai cu apă ci și cu Duhul Sfânt.
Botezul lui HRISTOS este cea de-a III.a naștere a lumii - dupa facerea lumii si potopul lui Noe!
Prin botez noi murim pentru a invia cu Hristos!

Dar botezul este doar inceputul indumnezeirii omului, lucrarea enorma, finala, a lui Dumnezeu!
Lenea noastra duhovniceasca produce insa o fisura in relatia cu Dumnezeu si... asta il atrage imediat pe diavol care gaseste terenul pregatit spre a-l pierde pe om!

Daca esti botezat dar  judeci, detesti, nu iubesti si nu ierti, crezi ce vrei tu despre oameni si Dumnezeu - nu esti decat prada diavolilor! 

Acesta este mesajul ascuns in aceste versete!

Abia atunci când suntem eliberați de duhul necurat începe lupta noastra împotriva lui, pentru că el nu se lasa alungat ci vrea să se întoarcă, vrea să continue sa ne stapaneasca. Ori de cate ori vom incerca să facem binele, vom trai implicit si experienta impotrivirii acestui duh!
Tocmai când vrem să-I slujim Domnului iata ca începe lupta cu răul. 

Duhul necurat asadar, cand a ieșit din om, umblă peste tot, caută odihnă, dar nu o află, și-și propune să se întoarcă de unde a ieșit… dar nu vine singur, ci ia cu sine inca șapte draci, mai răi decât el. Cu alte cuvinte, ispitele devin mai mari, mai puternice. Noi trebuie să fim atenți și să ne agatam de credință permanent. „Satana umblă ca un leu și-și caută prada”.1Pt. 5,8:

Deci lucrurile nu sunt simple: ne convertim, mergem Duminica la Biserica  și totul merge bine… De fapt, tocmai cand devenim "practicanti", întâlnim dificultăț mult mai mari 
pentru că acum
 începem să urcăm, tindem spre un alt nivel cautandu-L pe Dumnezeu…si dracului nu-i place deloc unirea noastra cu Domnul!
Când începem să fim cu adevarat cu Iisus,  ne dăm seama că așa cum El a fost ispitit până la capăt, până la cruce, așa se întâmplă și cu noi.
Creștinul devine un luptător in razboiul nevazut! 

Este posibil ca un credincios să facă relele cele mai mari, cu bune intenții, în numele lui Dumnezeu, ajutat insa de duhul sub care a trait inainte sa-I urmeze lui Iisus, intarit acum de ajutorul altor șapte draci mult mai subtili, mai perversi… Sa nu ne lasam inselati - Dracul ispitește mereu în scop bun… Să ne amintim cu ce a fost ispitit  Iisus!

Deci... sa nu uitam ca singurul nostru model de viata este Hristos!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu