Nu m-am nelinistit in legatura cu influenta radioterapiei asupra peace-maker-ul!
Asta nu pentru ca as fi avut nerusinarea de a crede ca nu mi se poate intampla nimic, ci fiinca m-am lasat in voia Domnului!
Va fi dupa cum vrea El, mi-am zis!
Iata ca, dupa vizita la ritmolog, am aflat ca stimulatorul nu a avut nici cea mai mica disfunctie! Asadar, nici o problema dupa o saptamana de radioterapie!
Asta da veste buna!
Ieri am citit un articol minunat scris de dl Liiceanu - http://www.contributors.ro/cultura/%C8%99i-acum-despre-frica-valiza-lui-n-steinhardt/
Cuvintele mele nu ar fi decat palide mormaieli, pe langa expunerea magistrala a lui Steinhardt comentata de Liiceanu, referitoare la frica!
Totusi, indraznesc sa spun ca articolul mi-a intarit convingerea ca pacea cu care am trait, de aceasta data, experienta bolii se datoreaza impacarii cu ideea mortii.
Cand realizezi ca vei muri... nu iti ramane decat sa te dai pe mana Domnului, definitiv si fara limite, si atunci... frica dispare.
In fata implacabilului, a iminetei intalniri cu Dumnezeu, pe care ai crezut-o departe dar care se dovedeste - iata! - atat de aproape, nu poti fi decat... senin.
Cat timp te cramponezi de cele ale lumii... frica te va domina si te va impinge sa faci greseli.
EVANGHELIA ZILEI
Matei 16, 20-24
In vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învie. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească, zicându-I: „Fie-Ti milă de Tine, Doamne!, asta să nu Ti se întâmple!“ Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: „Mergi înapoia Mea, Satano!; piatră de poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!“ Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Amin
