Z 145

O  ZI  IN  CARE  NU  MAI  VREAU  SA-MI  CONTABILIZEZ  NEPUTINTELE

E vara, e cald, e soare! E timp de bucurie!
Gata cu vaicarelile! Ce-a fost greu a trecut si... de va mai fi greu... ma va ajuta Domnul sa duc!

Ieri mi-am luat ragaz sa ascult, sa ma bucur si sa multumesc.
Pe terasa, asezata in fotoliul meu de rachita, am tresaltat de bucurie simtind razele soarelui mangaindu-ma, ascultand trilul pasarelelor si umplandu-mi ochii de culoare!
M-am bucurat desavarsit, asa cum numai cineva care-si numara zilele e capabil sa o faca, cu recunostinta si smerenie, si i-am multumit Domnului!

Mi-am luat alt ragaz si mi-am admirat nepotii, multumind iar Domnului pentru ca ni i-a dat.
Apoi, intr-un alt ragaz, m-am bucurat de mesajele Marthei! Si iar i-am multumit Domnului!
Asta a fost ieri. Azi e o alta ocazie sa ma bucur si sa multumesc.

O zi binecuvantata tuturor!

EVANGHELIA ZILEI

Matei, 11: 16-20

Zis-a Domnul: cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă unii către alţii, zicând: Din fluier v'am cântat şi n'aţi jucat; de jale v'am cântat şi nu v'aţi jelit. Că a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: are demon... A venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!... Dar înţelepciunea s'a dovedit dreaptă din faptele ei“. Atunci a început Iisus să mustre oraşele în care se făcuseră cele mai multe din minunile Sale, că nu s'au pocăit. O  POVESTE  de la Martha Dragoste curată Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui austeră. Într-o zi, aflându-se în faţa altarului, L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i: - Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul. - Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l cu untdelemn, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te; dar bagă de seamă, să nu iroseşti nici un strop de untdelemn. Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse, în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”. Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă nici un strop de untdelemn. Mulţumit, s-a întors şi a aşezat vasul in biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzii sale, dar... tăcere.  Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”. Atunci s-a auzit iarăşi un glas : – La ce-mi trebuie Mie untdelemnul tău, omule? Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu untdelemn? De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată! Cu adevărat, omul se gândise numai la untdelemn. – Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine cu iubire. Lasă de-o parte încercările care te fac vestit şi iubeşte-Mă cu adevărat!