Asadar, 170 de zile de cand am décis sa tin un jurnal, dupa ce am primit vestea ca am cancer pentru a doua oara!
Vazand numarul in sine... mi se pare putin.
Gandindu-ma la cate am trait in aceste 170 de zile... opinia mea sufera modificari!
Cand reflectez la timp, la greutatea lui in materie de traire, fiecare clipa capata pentru mine valoarea maxima, aceea a iubirii lui Dumnezeu, care ne da sansa mantuirii!
Cat timp suntem in viata inseamna ca mai avem de facut ceva, ca misiunea noastra nu s-a incheiat. Gandul acesta trebuie sa nu ne paraseasca - caci doar asa vom afla ce anume trebuie sa facem, cum sa dam valoare timpului acordat.
Lumea cu ale ei ne prinde si ne intuneca mintea si asa, ametiti, crezand ca ne traim viata, in fond nu facem decat sa o risipim...
Dar... suntem liberi si in libertatea asta decidem ce anume dorim sa facem cu timpul pe care ni-l acorda Dumnezeu...
Eu voi continua, asadar, sa numar zilele si sa incerc sa nu trec cu viteza peste timp.
Mi se intampla totusi si mie, cea condamnata, sa uit: sa uit ca sunt bolnava, sa uit sa privesc mai mult spre eternitate decat spre devalmasala lumii, sa uit ca trebuie sa ma rog mult mai mult, sa uit sa mestec indelung inainte de a inghiti cele ale vietii!
Iata de ce trebuie sa ma tin cu dintii de jurnalul asta, caci el imi aminteste mereu de timpul scurs si ma ajuta sa méditez zilnic...
Incerc sa-mi folosesc dependenta de scris in scopuri care nu au nimic comun cu nevoia de apreciere ori aceea de a iesi in fata. Tot ce vreau e sa nu ma las de Domnul si sa raspandesc speranta. Nimic nu ni se intampla degeaba si singuri nu suntem niciodata!
Revenind la oile mele... crema, pe care mi-a recomandat-o doctorul, s-a dovedit buna: iritatiile pielii s-au linistit. Pana luni dupa-amiaza, cand am o noua sedinta radio, totul va fi ok!
EVANGHELIA ZILEI
Matei
10, 37-42;11, 1
Zis-a Domnul: cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela O va câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M'a trimis pe Mine. Cel ce primeşte profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata“. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.
