„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă (1Timotei,1:7)
Asa ca „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi„ (1 Petru 5:7)
Asadar este absolut firesc sa iti fie frica. In mod normal frica declansaza in organism sistemele de aparare si potenteaza atentia, da putere, mareste viteza de reactie instinctiva.
Cand aceste sisteme s-au pus in functiune frica dispare.
Cerul este si locasul odihnei noastre, al pacii, al mangaierii, al luminii, pe care, contempland-o, ajung la odihna. Sufletul meu nu se mai zbuciuma. Propriu-zis, aceasta inseamna. Cand nelinistea ta, in chinurile nasterii tale din nou, inceteaza. Sufletul ajunge sa se odihneasca. Constiinta capata pacea, lumina adevarului. Cum de atatea ori va talcuiam cuvantul:
Numai cel care n-a ajuns pana la capat se intoarce inapoi. El tot penduleaza, in nelinistea lui, intre indoieli si certitudini. Nimeni din cei care au ajuns (la odihna) nu s-a mai intors. De aceea si pentru cei adormiti, cum ne rugam la capataiul lor, la inmormantare, sau la parastas? – Ii zicem Mantuitorului: “Ca Tu esti Invierea si Viata si Odihna adormitului robului tau...”.
Deci a ajuns sufletul la pacea, la odihna, la intalnirea cu Dumnezeu. Cum va spuneam, cuvantul Sfantului Grigorie Sinaitul: “Ia aminte, omule: Adevarata cunostinta e simtirea harului dumnezeiesc” – simtirea dumnezeirii
.Pr Galeriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu