OSANA

Oricat s-ar declara omul de capabil sa-L urmeze pe Dumnezeu in chip... prietenesc, fara norme si nevointe, realitatea ne arata ca nu este posibil!  
Omul este slab si cazator! Si fara reguli nu se poate inainta sfarsind in devalmasie! 

Oricat ne-am impotrivi nevoii de a ne fi frica, fara ea nu e cu putinta!

Desigur lumea de azi incearca sa deturneze ceea ce odata insemna bunul simt si care implica si un soi de frica. Copiilor nu le mai este frica de parinti, de profesori, de note proaste... dar le este frica sa nu-si sparga telefonul sau tableta! 

Dar ce e frica de Dumnezeu? Poate termenul nu este suficient de cuprinzator.
Frica de Dumnezeu implica respect, rigoare, reguli, ascultare.

Desigur, El e bun, drept, iertator... dar nu putem sa-L tratam ca pe prietenul cu care mergem la o bere!Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor!
Ce vrea El de la noi? Sa ne salveze.
Nu o face cu forta caci libertatea ne-a daruit-o tocmai ca atasamentul nostru sa fie autentic! 
Dumnezeu nu vrea de la noi  altceva decat  respect, un respect constient, profund, imbinat cu dragoste si recunostinta, cu iubire si dorinta de a fi cu adevarat fiii cei smeriti primiti cu bratele deschise in casa tatalui mult milostiv!
Si atunci, strigatele multimii, la intrarea Mantuitorului in Ierusalim; suna altfel!
«Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!» 

„În vremea aceea S-a apropiat Iisus de Ierusalim și a venit în Betfaghe și în Betania, lângă Muntele Măslinilor, și a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: Mergeți în satul care este înaintea voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum nici un om. Dezlegați-l și aduceți-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta? spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îl va trimite aici. Deci au mers și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la o răspântie, și l-au dezlegat. Și unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: De ce dezlegați mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus și i-au lăsat. Și au adus mânzul la Iisus și ei și-au pus hainele pe el, iar Iisus a șezut pe el. Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: «Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!» Binecuvântată este Împărăția ce vine, a părintelui nostru, David! Osana întru cei de sus! Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur, iar vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.”