Duminica de ieri are o denumire specială: „a Izgonirii lui Adam din Rai”, care
ne amintește momentul rupturii comuniunii dintre om și Dumnezeu și al
intrării umanității în planul tensiunilor și contradicțiilor, în raport
cu sine, cu creația și cu Dumnezeu.
În tradiția liturgică creştină, intrarea în Postul Mare este asociată cu alungarea din rai a protopărinților, iar eforturile ascetice ale crestinilor
din perioada celor patruzeci de zile ce be despart de Pasti sunt
asemănate încercărilor umanității căzute de a recupera starea harică
pierdută prin păcatul adamic.
În
viața Bisericii însă, postul și rugăciunea nu sunt exclusiv acte de
penitență, ci totodată mijloace duhovnicești ce contribuie la prefacerea
chipului omului în asemănare cu Dumnezeu, de actualizare continuă, la
nivel personal, a harului adus prin Învierea Domnului nostru Iisus
Hristos.
Zis-a
Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl
vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici
Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi
trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate
oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu
însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te
arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi
Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi
comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă
şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu
le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este
comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.Mt. 6, 14-21
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu