SFANTUL NICHIFOR

Azi biserica ortodoxa il sarbatoreste pe sf mare mucenic Nichifor, a carui marturisire de credinta i-a adus moartea muceniceasca si l-a bagat in ceata sfintilor martiri.

Raspandirea crestinismului in Imperiul Roman din perioada apostolica a adus cu sine si vremea persecutiilor.
Ele au inceput in timpul domniei lui Nero si, cu mici perioade de ingaduinta, au durat pana in vremea imparatului Constantin cel Mare!
Sfantul Nichifor a trait in secolul 3, in Antiohia.
Se spune ca, Nichifor avea un bun prieten, preot crestin, cu care se avea ca si cu un frate. Diavolul insa a bagat zanzanie intre ei si s-au certat. Dupa o vreme, Nechifor a simtit ca are nevoie de iertarea prietenul sau si s-a dus la el, a inghenunchiat si i-a cerut iertare, dar preotul a refuzat sa-l ierte!
In nenumarate randuri acesta s-a prosternat in fata preotului dar iertarea nu a capatat-o.

Se face ca veni vremea prigoanei si pentru preotul acela. Calaii l-au prins si l-au luat sa-l duca la esfod.
Nichifor a fost atunci cuprins de panica: preotul si prietenul sau avea sa moara si el avea sa ramana neiertat!
Disperat, Nichifor alerga in urma calailor strigand preotului:
- Parinte, da-mi iertarea, parinte, iarta-ma!
Parintele insa nici nu voia sa auda. El era mandru si fericit ca va muri martir pentru Hristos si deci ca se va numara printre mucenicii Domnului.
Nichifor implora iertarea iar preotul isi inalta mai abitir privirea spre cer.

Dar Dumnezeu nu indura chiar orice.
Asa se face ca, pana sa ajunga in piata mare, unde avea loc executia, Dumnezeu i-a luat preotului harul si, imediat, frica de moarte a pus stapanire pe batran care, smintindu-se, striga indata ca este gata a se va lepada de Hristos daca ii este lasata viata.
Auzindu-l, Nichifor incepu sa strige:
- Eu sunt crestin, eu il iubesc pe Hristos si sunt gata sa mor pentru El!

Batranul preot, care s-a lepadat de Hristos... a fost iertat si a inceput sa se inchine la idoli iar Nichifor a fost executat indata si astfel a intrat in ceata sfintilor Domnului, dandu-si viata din dragoste pentru EL!

Cu ale tale sfinte rugaciuni, Sfinte Nichifore, roaga-te pentru noi!
Amin


„În vremea aceea, luând pe Iisus, ostașii L-au scos afară ca să-L răstignească. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește «Locul Căpățânii». Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Și, de la ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lamá sabahtaní?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii din cei care stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Și alergând unul, a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Și erau și femei care priveau de departe; între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.”
Marcu 15, 20, 22, 25, 33-41