SA PUNEM INCEPUT BUN

Inchid ochii si incerc sa patrund cu gandul randuiala lucrurilor al caror... rost... pare uitat.
Risipim atata energie, inteligenta, entuziasm... doar pentru a ne departa de firesc!

Firescul la care ma gandesc este natura si perfectiunea ei, schimbarile ciclice care fac ca ciresul din curte sa treaca surprinzator de la faza de uscatura la cea de corola de flori fascinante, delicate dar pline de vigoare.

Cu toata schimbarea climatica, iarna europeana - cu precaderea cea continentala - este un anotimp antipatic, in general; e lunga, sumbra si incarcata de framantari. Nevoiti sa stam mai mult la adapost, in spatii inchise, vitregiti de soare, de lumina... ne ciocnim unii de altii, ne observam suspiciosi, petrecem poate mai mult timp impreuna dar ne si judecam mai mult, acumulam in noi frustrari de tot felul.

Duminica dinaintea Postului Mare, numita si Duminica Iertarii, este pentru mine sfarsitul iernii.
Chiar daca e inca frig... e reperul meu ca natura este pregatita sa se elibereze de uscaciune si sa renasca. In sufletul meu incepe sa reintre speranta si, privind florile  pregatite sa isi deschida mugurii, inteleg ca primavara e deja in prag.

Acumulam in timp de iarna multe nemultumiri. Suntem nevoiti sa traim cu micile sau marile noastre nefericiri hibernale inegrindu-ne sufletele.
In Dumineca Iertarii... incheiem un ciclu si incepem un altul.

E ziua cand putem sa ne eliberam de tot ce am facut rau cerand smeriti iertare celor carora le-am gresit in timpul cand lipsa luminii in viata noastra ne-a facut mai ursuzi si poate mai pretentiosi, cand durerile de tot felul au fost exacerbate si, in consecinta, am fost mai neprietenosi. 

Duminica aceasta e ziua cand ar trebui sa  iertam si noi, la randu-ne, pe cei ce ne-au gresit si sa ne iertam chiar si pe noi insine, daca e cazul, pentru a reusi sa o luam de la capat.

A ierta si a cere iertare este esential pentru cladirea spirituala!

Duminica Iertarii marcheaza si inceputul Postului Mare, perioada de curatire a trupului necesara pentru a trai pe deplin bucuria Invierii!

Daca toata iarna  am facut tot felul de prostii mancand aiurea, agitandu-ne, lovind si fiind loviti, oblojindu-ne ranile si ascunzandu-ne durerile, ni se ofera ocazia, in cele 45 de zile de acum in colo, sa ne debarasam de balastul acumulat in trup si in suflet.

Doar 45 de zile din an, macar atat sa nevoim pentru ca trupul si sufletul sa intre in rezonanta cu firescul naturii!

Ar trebui sa petrecem Postul mancand sanatos, respirand aerul primavaratec, iesind la lumina, scotocind  in suflete precum in dulapuri , scotand din noi "vechituri", ranchiuni, rautati, nedreptati facute, cautand in adanc greseli inca nemarturisite.

Apoi ar mai trebui sa  facem si un pic de rugaciune si sa ne plecam cu  smerenie in fata "firescului", a maretiei Intreit Sfinte!

Curatindu-ne casa, trupul si sufletul vom renaste  si noi odata cu natura, care se trezeste din somnul iernii pura, frageda, tumultuasa si plina de promisiuni.

Abia astept sa resimt, la sfarsitul acestor zile, multumirea curatitoare a Impartasaniei, sa ma bucur de Bucuria bucuriilor!  "Gustati si vedeti, ca bun este Domnul!"

Frumusetea promisa a ciresului pe care il astept sa infloreasca.... imi da putere sa imi scot "cojoacele" imbacsite, sa fac ordine, in jur si in mine, si sa pun in inima debarasata de toate relele nadejdea, iubirea si credinta renoite!

Imi doresc pentru mine si pentru toti cei ce au credinta ca de azi sa punem inceput bun si cu ravna si nevointa sa iesim mai buni, mai curati, mai frumosi la Lumina cea dorita in Ziua Invierii Domnului!