„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, deci, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, fiindcă vă vor da pe mâna soboarelor de judecată și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor ridica asupra părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”
In Evanghelia de astazi, Domnul isi invata apostolii sa fie "intelepti ca serpii si blanzi ca porumbei"!MATEI 10: 16-22
Pare contradictoriu si, la o prima citire, chiar inexplicabil.
Sfântul Ioan Gură de Aur explica cuvintele Mantuitorului in Omilii la Matei, (omilia XXXIII, II,) deslusind pe deplin pasajul evanghelic in care Mantuitorul isi continua sfaturile catre apostolii Sai:
„Nu vă descurajați dar, le spune Domnul. Știu, știu bine că prin blândețe mai cu seamă veți birui pe toți!"
Apoi, ca să aducă și ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului și să nu socotească ei că sunt încununați pe degeaba și pe nemeritate, Domnul le spune: "Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!" (...)
După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință!
Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, si nici numai înțelepți, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înțelepciunea șarpelui, ca să te ferești să nu fii lovit în ceea ce ai mai scump; dar să ai și blândețea porumbiței, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptățesc și nici să pedepsești pe cei ce uneltesc împotriva ta.
- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!
- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat prin faptele lor că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândețea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) și vei vedea...”
Este important sa stim sa facem fata situatiilor limita!
Atunci când suntem deprimati, obisnuim sa gandim ca totul s-a sfarsit, ca nu se mai poate face nimic.
Primul lucru pe care trebuie să-l cugetam cand suntem copleșiti de descurajare este sa ne gandim că dezolarea va avea si ea un sfârșit!
„Nu vă descurajați dar, le spune Domnul. Știu, știu bine că prin blândețe mai cu seamă veți birui pe toți!"
Apoi, ca să aducă și ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului și să nu socotească ei că sunt încununați pe degeaba și pe nemeritate, Domnul le spune: "Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!" (...)
După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință!
Credința este cap și rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândești iarăși, cu mai multă strălucire!
Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, si nici numai înțelepți, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înțelepciunea șarpelui, ca să te ferești să nu fii lovit în ceea ce ai mai scump; dar să ai și blândețea porumbiței, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptățesc și nici să pedepsești pe cei ce uneltesc împotriva ta.
Pentru că iarăși nu-i de nici un folos înțelepciunea dacă nu-i adaugi blândețea.
- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!
- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat prin faptele lor că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândețea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) și vei vedea...”
Atunci când suntem deprimati, obisnuim sa gandim ca totul s-a sfarsit, ca nu se mai poate face nimic.
Primul lucru pe care trebuie să-l cugetam cand suntem copleșiti de descurajare este sa ne gandim că dezolarea va avea si ea un sfârșit!
Ea a fost dată nu ca să pierdem, ci ca să biruim! Faptul de a ne afla in deruta si deznadejde nu înseamnă că Dumnezeu ne-a abandonat sau că a devenit mai puțin iubitor pentru că duntem ispititi!
Ispita este si ea o încercare/
Ispita este si ea o încercare/
In limba greacă verbul peirazo - a ispiti - derivă din cuvântul peir care înseamnă vârf, capăt, extremitate.
Ispita inseamna tocmai a trece dincolo de acel vârf, deoarece cuvintele a merge mai departe, a trece, a experimenta, a deveni experț au toate aceeași rădăcină, a deveni expert, cu riscul de a pieri chiar, însă și cu șansa de a deveni priceput, dibaci, expert!
Ispita esye un antrenament care ne face să trecem prin realitatea răului, a suferinței, pentru a ne face experți fin punct de vedere spiritual.
Ispita esye un antrenament care ne face să trecem prin realitatea răului, a suferinței, pentru a ne face experți fin punct de vedere spiritual.
Deci, atunci când suntem coplesiti sufletește, în loc să ne predăm și să spunem că nu mai e nimic de făcut, trebuie să ne spunem că trăim un moment favorabil, propice pentru a merge mai departe și a înțelege mai bine!
Răul îl facem stunci când considerăm că nu reușim să-l evităm.
Răul îl facem stunci când considerăm că nu reușim să-l evităm.
Dacă credem că nu vom reuși să biruim ispita, deja aù căzut!
Dacă însă gândim că ispita este o încercare pe care Dumnezeu ne-o dă ca să creștem, să ne maturizam, asemenea unui exercițiu necesar pentru a ne întări, atunci o acceptam si o vom infrunta cu intelpciune!
E important să înfruntăm în mod pozitiv încercările vieții și toate dificultățile!
Orice dificultate poate fi depășită! Dacă nu poate fi depășită, înseamnă că nu e dificilă!
Incercările reale sunt cele pe care – pe bună dreptate – le poți depăși, celelalte sunt imaginare, nefiins încercări adevarate!
Ispita și dificultatea nu ne sunt date pentru ca să pierdem, ci pentru a ne maturiza și a crește spiritual.
Incercările sunt proporționale cu puterile noastre, la care se adauga in plus ajutorul lui Dumnezeu.
În orice relație de familie și de cuplu, crizele sunt acele puncte – necesar de depășit – pentru a crește în profunzime… deci ele sunt ocazii oportune pentru o maturizare!0
Răul există, însă când iese la iveală, odata descoperit, poate fi și biruit…
Răul apare de obicei atunci când ești în măsură să-l biruiești, altfel nici măcar nu-ți dai seama că există.
Din pacate noi vrem să depășim toate dificultățile prin noi insine. Însă e bine să tinem cont ca primim putere si de la Dumnezeu.
Din pacate noi vrem să depășim toate dificultățile prin noi insine. Însă e bine să tinem cont ca primim putere si de la Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu