IL MAI CAUTAM AZI PE DUMNEZEU?

Despre grijile vieţii 

Evanghelia citita in aceasta duminica este un fragment din asa-numita Predica de pe munte, predica prin care Mantuitorul lanseaza chemarea catre iminenta Imparatie ce avea sa se instaureze - Imparatia cerurilor! 

De fapt, predica aceasta este o lista de conditii necesare dobandirii statutului de admis in aceasta Imparatie, pentru obtinerea acelei demnitati speciale necesare intrarii intr-o Lume Noua, corespunzatoare unei noi realitati.

Conditia primordiala este credinta in Hristos, insusirea mesajului Sau si urmarea invataturilor Sale - invataturi care sunt in sine un cod de conduita civica si personala din care este scos pacatul in toate formele lui.

Obstacolele ce ni se aseaza in calea spre Imparatie tin exclusiv de pacat si de risipirea noastra in amanuntele neesentiale ale vietii. 

Se spune ca diavolul se ascunde in detalii si, daca privim cu omestitate viata noastra, trebuie sa recunoastem ca detaliile, nimicurile, asa-zisele griji  cotidiene ne sufoca, ne mananca timpul, ne sug energia, ne rapesc gandul de la Dumnezeu si de la rugaciune! Ca, deh, cine mai are timp de rugaciune in stressul zilnic!

Domnul nu ne cere insa sa abandonam lupta cu viata de fiecare zi ori sa asteptam pasivi, lancezand ci doar sa ne refacem lista prioritatilor! 

Ce este primordial? Gandul la Dumnezeu! Cu El si prin El sa trecem toate ale vietii!

Caci, zice Mantuitorul, daca Dumnezeu este primul pe lista... si noi pazim legea si dreptatea Lui, pentru toate acele griji  care ne napadesc  El va avea grija si le vom trece cu bine!

Intrebarile pe care este necesar sa ni le punem - macar astazi! ar fi: 

• Care mai este ordinea pe lista noastra de prioritati? 
• Cat oare ne mai gandim noi azi la Dumnezeu si cat... nimicurile lumii noastre?
• Si, daca suntem dintre aceia care se roaga, este rugaciunea noastra expresia iubirii, a credinciosiei, a multumirii si a acceptarii voii Sale sau doar un sir de cereri spre implinirea voii noastre ?

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Matei 6: 22-33

„Împărăția cerurilor este o realitate antinomică: în același timp ea este și va să fie. Împărăția lui Dumnezeu, una și aceeași, pe pământ e în curs de constituire, iar în ceruri va fi constituită. Ea a venit odată cu Hristos și s-a constituit odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, când a luat ființă Biserica lui Hristos ca expresie văzută a Împărăției lui Dumnezeu. Ea poate fi dobândită prin asaltul credinței și al faptelor bune. Aici și acum, ea crește în timp; dincolo și atunci, va fi desăvârșită și veșnică. Acum și aici, ea este Biserica; dincolo și atunci, ea va fi, pur și simplu, Împărăția.”
PS Bartolomeu Anania