BOALA SI CREDINTA

Despre interdependenta intre credinta si boala este plina Sfanta Scriptura, plina de exemple si invataminte.

Il vedem asadar pe Iisus atingand oameni si vindecand miraculos boli, facand mutii sa vorbeasca si orbii sa vada, inviind chiar mortii! El insa era Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat!

Ni se mai spune in Scriptura ca apostolii, desi credeau in El si in Unul Dumnezeu, nu reuseau sa faca aceleasi minuni, si mai vedem ca, atunci cand au reusit aceasta, ei au fost plini de Duhul Sfant! 

Sfintii au reusit multe dar nu si sa invinga moartea. Ea vine din voia si cu voia lui Dumnezeu!

Boala, cu suferinta si cu frica de moarte, inerente si omeneasti, care vin cu ea, este o cale spre mantuire, si de aceea ingaduita de Dumnezeu. 

In fata bolii e necesar sa avem nadejde, credinta nestramutata dar si intelepciune! Sa intelegem mai intai ca "a muri" este, pentru un crestin, o trecere si nu un sfarsit!

Suferinta ar trebui sa ne aduca smerenie si comuniune cu Dumnezeu.
Dar smerenia vine odata cu intrebari: 
Cata credinta am? Cred intr-atat incat sa fiu in stare sa mut muntii din loc?

Si totusi, nu cumva Dumnezeu ne trimite barci de salvare pe care nu le luam in seama din pricina mandriei ori/si a prea multor cugetari ?

Crezand, ne punem in Dumnezeu toata nadejdea noastra.
Trebuie oare ca rugandu-ne Lui si cu deplina credinta sa Ii cerem totul?
DA! 

Exista insa o conditie: sa nu incetam sa facem tot ceea ce depinde de noi! 
Dumnezeu va interveni atunci cand noi nu mai avem nimic de facut. Pentru ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu"(I Cor. 3, 9) si, ca impreuna-lucratori  trebuie sa ne achitam de sarcinile noastre si nu sa asteptam ajutorul lui Dumnezeu, doar pentru ca noi consideram suficient sa credem in El si sa ne rugam Lui!
Cum ar fi viata noastra daca Dumnezeu ar face totul?

Dumnezeu ne ajuta cand e nevoie si este indecent si imoral sa Ii cerem ceea ce am fi putut face noi.
El inervine acolo unde noi nu mai putem interveni.
El este pretutindeni, in tot locul si in tot ceasul, ne este alaturi si asculta rugaciunile noastre spuse cu credinta, din inima! 

Noi insa trebuie sa traim, sa implinim ceea ce viata ne pune in cale si sa ne rugam sa tinem calea cea buna, sa nu trandavim si nici sa umblam nauci, bazandu-ne pe ajutorul lui Dumnezeu, sa luam deciziile corecte!

Gripa asta care bantuie azi pe strazile lumii este un rau dar si o incercare, un rau la care am contribuit si contribuim din plin si o testare a capacitatilor noastre de a fi corecti, atenti la cei din jurul nostru! Frica de moarte nu face insa decat sa inrautateasca lucrurile! 

Sa ignori un tratament care te poate ajuta nu cred ca inseamna credinta, dupa cum sa nu respecti regulile menite sa ii protejeze pe cei din jur  poate fi, pana la urma, chiar un act criminal!

Dumnezeu nu ne pedepseste ne invita doar sa reflectam la cat de neputinciosi suntem fara El! 

Rugaciunea sa ne fie sfetnic in aceste zile! Amin.