LINISTE

LINISTE

Doamne, divină liniște-i pe cale, 

O liniște de inceput de lume! 

Ne-ai arătat puterea voii Tale, 

Si ne-amintim acum si de-al Tau nume! 

Azi auzim cum crește frunza-n crâng, 

Cum gâzele isi caută perechea, 

Cum pasărea isi construieste cuib, 

Si ne mirăm că nu stă-n loc planeta! 

Nu ai adus potop si nici ciclon,

Nu ne-ai surpat pamantul sub picioare;

Precum facut-ai cu Dartan si Aviron.
Trimis-ai lucru nevazut sub soare 

Si far' sa maturi lumea cu stihii
pe nestiute, fara intrebare,

casele noastre au devenit chilii!

Și speriați ne-am izolat de lume ...

Programele de ieri le-am reportat;

Ne-ai pus in față a noastră slăbiciune, 

Si-acasa stăm cum de mult n-am mai stat. 

Opritu-ne-ai nebuna alergare! 

Ne-ai pus sa ne vedem fara machiaj 

si ne inviti acum pe fiecare 

sa facem față acestui mic sevraj

Iti multumim pentru-acest timp de rugă, 

Când invătăm din nou să lăcrimăm, 

Că ne-ai oprit dintr-o nebuna fugă, 

Că ne smerești când vrem să ne-admirăm...

E timp destul acum de-ngenunchiere,

De-nchinaciune adevarată si de post!

Visam să Te-ntâlnim la Inviere,

Și numărăm de cate ori n-am fost! 

E liniste si chiar ne vine a plange

căci, speriati, ne regasim copii!

Tanjim dupa prescură si-al Tău Sânge

Pe care-L inghiteam vorbind prostii!

Nici un razboi, oricat de greu sau bland,

nici un complot făcut cu gând drăcesc

N-ar fi putut s-aduca pe pamant

atata liniste... e chiar un semn ceresc!

Acum, iesiti dintr-o lumeasca vrie, 

ne dai răgaz să ne venim in fire,

Să credem in Cuvant si Liturghie

Si să-ntelegem marea Ta iubire!

Nu prididim sa ne-ngropam azi mortii,

Pentru a caror mantuire ne rugam; 

Ei sunt o jertfa, nu proscrisi ai sortii, 

Caci au pierit ca noi sa ne schimbam!

Doamne, divina liniste-i pe cale,

O liniste de inceput de lume!

Suntem cu toti-n grija voii Tale,
ca, fara măsti, sa Te strigam pe Nume!