luni, 23 martie 2020

CE INSEAMNA SA NE LUAM CRUCEA SI SA-I URMAM LUI HRISTOS

Evanghelia citita la Liturghia de ieri ne-a pus in minte si in suflet cuvinte la care am putea reflecta o viata! 

Caci Scriptura ne arata o data in plus ca este vie! 

Ea creste odata cu cei care o citesc, in Evanghelie fiecare putand gasi necontenit raspuns la propriile intrebari. Hermeneutica se actualizeaza permanent si asta este fascinant!


Cuvintele Mântuitorului sunt in aceste zile de o actualitate tulburatoare caci zice Mantuitorul :

„Cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine-și va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.” (Marcu 8,35)

Cu alte cuvinte orice acțiune egoista, facuta cu gandul de a-ti salva propria-ti viața în aceste zile apocaliptice, mai devreme sau mai tarziu  se va întoarce tocmai împotriva vieții tale, după cum, dimpotrivă, orice sacrificiu facut pentru aproapele tau (caci asta ne invata Hristos) va salva și viața lui dar și viața ta. 

Medicii sunt azi in lumina reflectoarelor. Pentru ei ne rugam, lor le suntem datori!
Ei sunt niste soldati! 
La razboi un soldat se pune la dispozitia armatei. Daca nu o face... e socotit un dezertor caci a incalcat un juramant, nu s-a supus ordinelor!
Medicii, in aceste zile apocaliptice, respectandu-si juramantul pe care l-au facut, daruindu-se semenilor, sfidand pericolul, isi fac datoria nu numai fata de oameni ci si fata de Hristos!
Caci cine-și va pune viața pentru a ajuta pe aproapele sau o face pentru Hristos și pentru Evanghelie si,  indiferent de pericolul existent, cel care face asta isi va salva sufletul, propria viata.

Eu cred ca medicii, care in aceste vremuri, au ales sa stea in casa lor, la adapost, in carantina, departe de focul luptei cu molima, departe de sacrificiul disperat al confratilor lor care lupta zi si noapte cu molima incercand sa salveze vieti, au ratat ocazia de a-si salva sufletul! 
Deasemenea, oamenii obisnuiti, care aleg in aceste zile sa nu se supuna disciplinei carantinei, ori care devalizeaza magazinele, sunt doar niste egoisti care nu au cum sa se salveze, in sens evanghelic! 

De la Adam pana azi, neascultarea este motivul tuturor relelor lumii.
Nu mai ascultam  de nimic, nesocotim bunul simt. Omul a rasturnat lumea si legile lui Dumnezeu le-a rastalmacit sau le-a  judecat!

Cine nu-şi ia crucea lui şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 38). 

Cum adica?

Sfanta Cruce a Domnului este pentru noi toti un altar al jertei mântuitoare.  Crucea Lui Hristos aprinde in noi combustibilul necesar purtarii crucilor noastre personale!
Caci fiecare isi are crucea proprie, o cruce pe care vrea, nu vrea trebuie sa o poarte!

Domnului zice: "cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). 



Crucea asta este facuta din toate ne­cazurile, suferințele și neajunsurile vieții pământești pe care omul trebuie să le indurecu multă răbdare și în mod jertfelnic!
Castigarea acestei rabdari izvorăște din insasi puterea Cru­cii Domnului căci "pentru cei ce se mântuiesc cuvântul crucii este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1, 18). 

Crucile noastre au greutati masurate, pe potriva puterilor personale! 
Dar pentru ca ducerea crucii sa aibe putere mantuitoare este nevoie de asumarea, acceptarea,  intelegerea pedagogiei lui Dumnezeu! Impotrivirea, cartirea, cautarea subterfugiilor spre usurare ... ne departeaza de mantuire! 

Sf Ioan Hozevitul are o povestioara alegorica menita sa ne ajute sa intelegem. 
El da exemplul unui credincios,  cârtitor împotriva lui Dumnezeu pentru crucea sa (pe care o socotea mult prea grea). Un inger il pune să-și aleagă el o alta, crucea pe care o considera el mai potrivită; după multe încercări, alege o cruce de lemn. 
Va afla insa că ceea ce alesese era tocmai propria-i cruce, aceea cu care venise.
Finalul este pilduitor:

Slava Domnului, răspunde,

Tare-s multumit cu ea,

Căci din toate numai asta,

Este dupa vlaga mea!



Îngerul atunci îi zice:
Omule nemulțumit,
Pentru crucea vieții tale,
Totdeauna ai cârtit!

Astazi ți-am adus anume
Ca să-ți fie ție semn
Ca nici una nu poți duce
Decât crucea ta de lemn.

Asta este «crucea vieții»
Dată ție de când ești
Deci, lui Dumnezeu dă slava,
Și de-acum să nu cârtești.

Cele de metaluri scumpe
Sunt a oamenilor sfinți
Care sufar pân-la sânge,
Întru grele nevoinți.

Iară tu cu sărăcia,
Lesne te vei mântui,
Dacă vei păzi credința
Și răbdând vei mulțumi!"

(Cruce vieții omenești)

(Tâlcuiri din opera Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Editura Doxologia, pp.17) publicata pe doxologia.ro




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu