CREDINTA CEA CARE NE INDREPTATESTE SA CEREM

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. (Marcu  11, 22-26) 

„Credința, pe care o hulesc elenii, socotind-o deşartă şi barbară, este acceptare de bunăvoie, este consimțământ al cinstirii de Dumnezeu, este încredințare a celor nădăjduite, dovedite a lucrurilor nevăzute, după cum spune dumnezeiescul apostol, că mai ales prin aceasta au primit mărturie cei de demult (Evrei 11, 1-2). Dar fără credință este cu neputință a bineplăcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6). Alții au definit credința consim­țământ care ne uneşte cu un lucru nevăzut, aşa precum dovada este consimțământ văzut al unui lucru necunoscut. Credința este o stare sufletească; această stare sufletească este începutul unei acțiuni, urmează că credința este început al acțiunii, temelie conştientă a stării sufleteşti; iar prin credință este primită cu anticipație dovada. Este început de înțelepciune a te alipi de ceea ce îți este de folos. O stare sufletească fără întreruperi dă un mare ajutor gnozei. Astfel, practica credinței ajunge ştiință fixată pe o temelie sigură. Filozofii definesc ştiința o disciplină care nu poate fi zdruncinată de rațiune. Este oare o altă stare adevărată ca aceasta, în afară de credința în Dumnezeu, al cărei Dascăl este singur Cuvântul? Eu nu cred! Teofrast spune că simțirea este începutul credinței; şi de la simțire, începuturile credinței se întind spre rațiunea şi mintea care se găsesc în sufletul nostru. Cel care crede, deci, în dumnezeieştile Scripturi, având prin ele și judecată sigură, primeşte dovadă învederată glasul lui Dumnezeu, Care a dăruit Scripturile. Credința întărită cu dovezi nu mai e credință. Fericiți sunt, aşadar, cei care n-au văzut şi au crezut (Ioan 20, 29). Chemările sirenelor, având o putere supraomenească, umpleau de mirare pe cei care treceau pe lângă ele şi-i făceau să primească, fără să vrea, spusele lor.”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. II, 8.4., 9.1.-9.7., în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 118

Iata secretul obtinerii ajutorului divin: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

Asadar taria si calitatea credintei noastre sunt esentiale!

„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.” (Matei 7, 7-8)

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că cele trei îndemnuri: „Cereți”, „căutați” și „bateți” se referă la rugăciunea adresta cu staruinta lui Dumnezeu. El ne îndeamnă la râvnă în rugăciune.

Căci cum putem cere Domnului ceva, altfel decat prin rugăciune? Cum vom putea gasi ceva, de nu vom avea lumina lui Dumnezeu care sa ne lumineze drumul pe care pornim spre cautare?

"„Bateți și vi se va deschide” adica  sa batem  la poarta celui care a facut lumea …. Sa-L cautam! El ne așteaptă ca un Tată iar Ușa Sa nu are zavor pentru fii săi .
Pentru cei apropiați Lui, ușa Împărăției este mereu deschisă. Harul Domnului , care ne-a înfiat, este cel care face ca ușa raiului să fie mereu deschisă.
Noi creștinii putem vorbi oricand cu Dumnezeu, Creatorul nostru. Fără programari, fără nicio clipă de întârziere. ba chiar pe negandite!

Caci zice Domnul :
„Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” (Facere 3, 20)

Asadar, nu numai că Dmnul ne asigura că ne va deschide ușa milostivirii Sale… ci mai mult : chiar El este cel care bate la ușa sufletului nostru!
„Bateți și vi se va deschide” / „Iată, stau la uşă şi bat”

Ce om de pe aceasta lume face pentru semenul sau asa ceva?"

Dar pana la urma cred ca este important sa stim si ce căutăm? 

Ce ii cerem Domnului? Pentru ce batem la ușa casei Lui? Contează ce anume Ii cerem în rugăciunile noastre !

Firesc ar fi să cerem virtuti. Să cerem Domnului ajutor in despatimirea noastra. Să-I cerem schimbarea firii noastre slabe si inclinate spre pacat… Să-I cerem caldura Harului lui Dumnezeu.
Sa ne dorim aflarea bucuriei de a intra in conexiune cu El…
Să cerem darurile lui Dumnezeu…. Sa-i cerem ingaduinta de a ne mantui!

Din nefericire ne-am obisnuit sa-L coboram pe Dumnezeu in lumestile noastre nazuinte! Ii cerem de-ale lumii!"

Spicuiri din Serii Biblice