AZI DESPRE... SMINTEALA

Din Evanghelia de azi mi-a ramas in minte fraza: 

"Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine." 

Ce sa insemne oare aceasta?

Nu poate fi in nici un caz vorba despre Mantuitorul Hristos ca sursa de sminteala, caci sminteala (skandalon) nu poate avea nimic comun cu persoana Sa, Cel care este Dumnezeu si om! 
Semantic, verbul skandalizo, tradus  prin a sminti, inseamna, de fapt, doua lucruri:

- daca in discutie este vorba despre cineva credincios, verbul skandalizo are intelesul de a se indeparta de credinta, 

 - daca se vorbeste despre cineva necredincios, verbul inseamna a respinge credinta in Dumnezeu.

Asadar, revenind la talcuirea biblica, credinta este mantuitoare pe cand sminteala indeparteaza omul de mantuire! 

Si tocmai despre acest soi de sminteala vorbeste aici Mantuitorul cand spune "Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine."  
Cu alte cuvinte, "fericit este acela care nu se va indoi, nu va avea dubiu, in ce priveste credinta lui intru Mine"

Se pare ca substantivul skandalon apare de 15 ori in Noul Testament. 

Sminteala ca necredinta, ca stare fara de Dumnezeu, este un pacat ce urmeaza a fi pedepsit, caci pentru cei astfel smintiti nu exista pocainta! 

Cuvantul defineste in majoritatea cazurilor  lucrarea celui care face faradelegea. La Matei este chiar fatarnicie, fariseii "smintindu-se" apropos la ritualul spalarii mainilor, atat de reclamat, de important pentru ei. 

Mantuitorul spune insa ca "smintelile trebuie sa vina", dand cuvantului intelesul de incercare de indepartare de credinta, de ispitire - Mantuitorul insusi fiind ispitit  (Matei 4, 1). 

Sminteala poate fi asadar o cadere temporara din credinta, "Voi toti va veti sminti intru Mine" (Matei 26, 31; Marcu 14, 27). 

Pentru Pavel, sminteala este legata de neacceptarea Crucii , ba chiar dezbinare ori erezie!

La Ioan, singurul remediu impotriva smintelii este iubirea aproapelui caci "Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, 8).

Sa ne rugam asadar sa nu ne smintim intru Domnul!

17. Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

18. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
19. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
20. Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.
23. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.
24. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt?
25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor.
26. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc.
27. Acesta este cel despre care s-a scris: "Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta".
28. Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
30. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el. Luca 7: 17-30