Socurile traite intr-o viata isi au rostul lor - pe care nu-l vedem decat daca suntem onesti si neincrancenati si, de cele mai multe ori, dupa ce "furtuna" a trecut.
Natura umana, psihicul omului, are nevoie si de trezirile astea socante. Nimeni nu poate trece prin viata fara sa simta, nimeni nu poate trai in reverie permanenta in aceasta existenta!
Vestile rele, intamplarile neprevazute, necazurile, pierderile grele, pe care toti le suferim in viata, produc in noi anumite rupturi la nivelul mentalului, ceea ce face ca fiecare ins sa aibe modul sau unic si personal de a reactiona in momentul in care trece prin situatii de urgenta.
Unii plang, altii se impietresc, altii devin agresivi, altii se ascund, altii ... se roaga.
Sa ai reflexul rugaciunii in incercari este ceva minunat.
Asta presupune sa privesti lumea si lucrurile cu umilinta, sa ai convingerea ca de unul singur nu poti nimic, ca totul si toate au o iesire, o rezolvare, ca vei avea un sfat, o mangaiere, un ajutor, o sustinere, din partea lui Dumnezeu, Cel care lucreaza prin oameni.
In disperarile noastre, asteptandu-ne la sprijin si ajutor din partea celor cunoscuti, ii uitam adesea pe anonimii care ne ies in cale si care ne salveaza cand suntem mai siguri de cadere!
In fiecare din aceste persoane "salvatoare" exista lucrarea lui Dumnezeu! (Da, stiu ca multi se bat cu pumnul in piept ca au izbandit singuri dar... privind cu atentie nu este chiar asa!)
Totul e sa credem si sa nu disperam, fie ce-o fi!
Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?
Luca 8, 22-25
Luca 8, 22-25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu