Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost mare.
Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
Luca 6, 46-49 şi 7, 1
Ne-am obisnuit rau. Ne asezam la vorba cu Dumnezeu mult mai mult la greu decat in mod obisnuit. Poate de aceea este binevenita suferinta si vremea de rastriste. Atunci cerem ajutor, ne si rugam... dar, intre doua incercari, ce facem?
Pai... ne cam lasam in ale lumii! Invocam treburi, suntem osteniti seara si amanam rugaciunea pe maine; maine ne grabim si tot asa... pur si simplu, facem pact si cu lumea!
Dumnezeu nu are nevoie de inchinarile noastre.
Daca trebuie sa ne tinem de cele ale Sale este ca noi sa nu ne lasam tocmai in tentatiile binelui lumesc si sa traim in duhul lui Dumnezeu! Doar asa relele lumii par inexistente!
Si sa nu creada cineva ca ma uit la paiul din ochii altora ci tot ce spun este spre propria mea luare aminte! Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu