CU GANDUL LA IISUS

Sa porti povara fiecarei zile din viata ta de unul singur poate fi traumatizant. Pentru mine sigur si poate si pentru cei care, prin educatie sau natura sa psihologica, nu se poate exterioriza.

Despre mine stiu ca am anduranta cand e vorba de durere fizica  dar nu duc la singuratate. Ma linistesc imediat ce pot impartasi durerea mea cuiva. Parca jumatate din ea dispare pe loc. 

Mama mea - Domnul sa o odihneasca in pace - era pentru mine cel mai bun anetezic si cel mai eficient anxiolitic din lume! 

Sa imparti crucea ta cu Mantuitorul inseamna insa ceva mai mult, caci impartasirea asta implica sa fii smerit. Incredintand suferinta ta Lui recunosti ca fara El nu poti, ca nu tot ce vrei este pentru tine, ca prin El si cu El accepti posibilitatea ca nereusitele si durerile sa-ti fie dar si, in consecinta, de folos!

Apoi, gandind la cele indurate de Iisus din partea oamenilor intelegi ca mai mult decat El nu poti suferi si nici nu poti fi umilit! Realizezi cine esti tu, cine este El, ce rabzi tu si ce a rabdat El, ce astepti tu de la viata si ce meriti de fapt.

Astfel toate, viata insasi, capata alte lumini si umbrele transleaza in alte directii!

Cand imi pun grijile la picioarele Lui si durerea I-o dau ofranda, ma simt la adapost, mintea mi se limpezeste si speranta ma locuieste. Cu gandul la Domnul Iisus toate devin mai simple, crucea mai usor de purtat!

Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. 

Matei 11, 27-30