... ei devin mai inruditi cu noi si mai usor de iubit!
Asa cum am mai spus, eu ma straduiesc sa iubesc mai mult caci, vorba Domnului Iisus, la ce foloseste sa-i iubesti doar pe ai tai caci si pacatosii fac acelas lucru!
Nu e insa lucru usor.
Odata, o cititoare, facand un comentariu la una din postarile mele, spunea ca iubirea desavarsita este cea a mamei fata de copilul ei. Ei bine, poate socheaza, dar iubirea de mama este o iubire naturala, fireasca. Ea nu este desavarsita pentru ca intre mama si copil pot interveni conflicte, violente si chiar moartea care pun in paranteze acest sentiment si nu il lasa sa fie "desavarsit".
Iubirea desavarsita este iubirea de Dumnezeu.
Ma gandesc acum la cat de complicat este sa definesti iubirea cand nu ai Dumnezeu!
Capacitatea omului de a iubi se probeaza totusi in raport cu cei din jur. Daca reusesti cu ei poti sa te simti capabil de iubirea jertfelnica!
E usor sa iubesti pe cineva bun, care te iubeste si te protejaza, care nu face nimic sa te dezguste, face tot ce-ti place si ce-ti convine tie...
Dar sa-l iubesti pe antipaticul tau vecin, care nu-ti raspunde la salut, arunca hartii pe jos, scuipa si miroase a transpiratie... asta da proba de capacitate de a iubi!
E un exercitiu care te poate surprinde!
Eu tot incerc si, ca sa merite efortul, am si ispite in acest sens.
Mi se intampla sa ma infurii pe cate cineva din senin, doar pentru ca mi-a iesit in cale cand eu voiam drum liber.
Ma tot rog sa sporesc in iubire! Doamne, ajuta!
Parintele Arsenie Papacioc spunea:
"Există poruncă mare repetată de Iisus Hristos, încât insistă: „Să vă iubiţi unul pe altul!”
Practic e greu. Nu poţi chiar să iubeşti pe toţi. Bine, asta se înţelege. Dar, cu nici un chip să nu urâţi! Dacă nu urăşti, nu mai eşti în apă, eşti pe scară, pe prima treaptă. Dar eşti pe uscat! Şi sigur că treptele merg până la treapta dragostei de sus. Eşti liber şi ai posibilitatea de a urca, dacă nu urăşti. Deci este un început doar. Adică, dacă eşti pe prima treaptă, eşti salvat. Şi atunci ceva sfânt din noi ne spune: „De ce să stau chiar aşa pe ultima treaptă? Ia să păşesc mai sus!”
Se întâmplă de capeţi o bucurie pe care nu o cunoşteai, dar care te odihneşte şi te sileşte la a treia treaptă. Şi tot aşa, şi tot aşa, până când ajungem la dragoste, care este legătura desăvârşirii"
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Ioan 15, 17-27; 16, 1-2
Nu e insa lucru usor.
Odata, o cititoare, facand un comentariu la una din postarile mele, spunea ca iubirea desavarsita este cea a mamei fata de copilul ei. Ei bine, poate socheaza, dar iubirea de mama este o iubire naturala, fireasca. Ea nu este desavarsita pentru ca intre mama si copil pot interveni conflicte, violente si chiar moartea care pun in paranteze acest sentiment si nu il lasa sa fie "desavarsit".
Iubirea desavarsita este iubirea de Dumnezeu.
Ma gandesc acum la cat de complicat este sa definesti iubirea cand nu ai Dumnezeu!
Capacitatea omului de a iubi se probeaza totusi in raport cu cei din jur. Daca reusesti cu ei poti sa te simti capabil de iubirea jertfelnica!
E usor sa iubesti pe cineva bun, care te iubeste si te protejaza, care nu face nimic sa te dezguste, face tot ce-ti place si ce-ti convine tie...
Dar sa-l iubesti pe antipaticul tau vecin, care nu-ti raspunde la salut, arunca hartii pe jos, scuipa si miroase a transpiratie... asta da proba de capacitate de a iubi!
E un exercitiu care te poate surprinde!
Eu tot incerc si, ca sa merite efortul, am si ispite in acest sens.
Mi se intampla sa ma infurii pe cate cineva din senin, doar pentru ca mi-a iesit in cale cand eu voiam drum liber.
Imi dau repede seama ca am iesit din norma poruncii si atunci zic: "Iarta-ma, Doamne, ca si acesta este fiul tau"!
Imi face bine acest gand si ma ajuta sa revin la sentimente mai bune dar durerea mea este ca iar cad in ispita ... si iar imi cer iertare - ceea ce nu-i deloc o solutie!Ma tot rog sa sporesc in iubire! Doamne, ajuta!
Daca voi reusi in viata asta sa iubesc cu vrednicie pe aproapele meu, asa cum porunceste Dumnezeu, nu stiu, dar ma lupt din rasputeri sa nu cumva sa urasc!
"Există poruncă mare repetată de Iisus Hristos, încât insistă: „Să vă iubiţi unul pe altul!”
Practic e greu. Nu poţi chiar să iubeşti pe toţi. Bine, asta se înţelege. Dar, cu nici un chip să nu urâţi! Dacă nu urăşti, nu mai eşti în apă, eşti pe scară, pe prima treaptă. Dar eşti pe uscat! Şi sigur că treptele merg până la treapta dragostei de sus. Eşti liber şi ai posibilitatea de a urca, dacă nu urăşti. Deci este un început doar. Adică, dacă eşti pe prima treaptă, eşti salvat. Şi atunci ceva sfânt din noi ne spune: „De ce să stau chiar aşa pe ultima treaptă? Ia să păşesc mai sus!”
Se întâmplă de capeţi o bucurie pe care nu o cunoşteai, dar care te odihneşte şi te sileşte la a treia treaptă. Şi tot aşa, şi tot aşa, până când ajungem la dragoste, care este legătura desăvârşirii"
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Ioan 15, 17-27; 16, 1-2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu