IOAN SCARARUL SI "SCARA RAIULUI"

"Ceva este zdrobirea inimii, altceva cunoașterea de sine și altceva smerenia.

Zdrobirea se naște din cădere, căci cel care cade se zdrobește și apoi începe să se roage, cu neîncredere în sine dar cu lăudabilă încredere în îndurarea lui Dumnezeu, sprijinindu-și neputința în toiagul nădejdii și gonind prin acesta câinile deznădejdii.

Cunoașterea de sine este o neclintită înțelegere a măsurilor proprii (a forțelor proprii), amintire și înțelegere neîntreruptă a celor mai neînsemnate căderi.

Smerenia este o cunoaștere cu totul superioară a învățăturii lui Hristos, pe care cei vrednici o primesc în cămara sufletului lor și a cărei forță e cu neputință a fi cuprinsă în cuvinte."

(Ioan Scărarul, Scara Raiului, Editura Amarcord, Timișoara, 2000, p. 395)

Ceea ce ni se întâmplă sufleteşte şi trupeşte putem să întâmpinăm 

• fie într-un mod bun, 
• fie într-un mod rău, 
• fie cu indiferenţă. 

Am văzut trei fraţi care pătimeau de aceeaşi suferinţă: primul s-a supărat, al doilea s-a arătat nepăsător, în timp ce al treilea s-a bucurat.
Am văzut agricultori care semănau aceeaşi sămânţă, dar cu scop diferit: 

• unul ca să-şi plătească datoriile, 
• al doilea ca să se îmbogăţească, 
• al treilea ca să ofere daruri, 
• al patrulea ca să fie lăudat de trecători, 
• al cincilea ca să provoace invidie vrăjmaşilor săi şi
• al şaselea ca să nu fie judecat ca leneş. 

Deci, fie că posteşti, fie că priveghezi, fie că miluieşti, fie că slujeşti fratelui tău, îngrijeşte-te să discerni pentru care motiv de mai sus o faci.

Uneori, împreună cu apa curată scoatem şi o broasca râioasă. Astfel, în multe rânduri, cultivând virtuţile, satisfacem fără să înţelegem patimile care se identifică cu ele: 

iubirea de străini se confundă cu îmbuibarea, 

iubirea cu desfrânarea, 

înţelepciunea cu viclenia, 

blândeţea cu prefăcătoria şi moleşeala, 

tăcerea cu aroganţa, 

nădejdea cu lenea, 

nevinovăţia cu amărăciunea.

Să nu ne mâhnim când cerem de ani de zile ceva lui Dumnezeu şi nu ne dă. 

Nu ne dăruieşte 

• fie pentru că o cerem la timpul sau in mod nepotrivit, 
• fie pentru că suntem nevrednici să primim, 
• fie pentru că, primind, vom cădea în mândrie sau nepăsare

(Sfântul Ioan Sinaitul Scărarul)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 133-134)