Iata, Mirele vine in miezul noptii
Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind
Iar nevrednica-i aceea
Pe care o va afla lenevindu-se.
Vezi, dar, suflete al meu,
Cu somnul sa nu te ingreuiezi
Ca sa nu te dai mortii
Si afara de Imparatie sa te incui
Ci te desteapta, strigand:
Sfant, Sfant, Sfant
Esti Dumnezeul nostru,
Cu folosintele celor fara de trupuri
Miluieste-ne pe noi!
In aceasta seara se amintesc doua pilde: Pilda celor 10 fecioare si Pilda talantilor.
Evanghelia dupa Matei, cap.25: 1-13, este una cunoscuta, facand parte din cele care se citesc la Sfantul Maslu!
Ea este plina de simboluri!
Parabola aceasta a fost rostita de Mantuitorul, dupa intrarea Sa in Ierusalim si inaintea Sfintelor Patimi, intelegem ca a fost un moment de proorociri despre Vremea cea de pe urma, despre revenirea Sa in toata Slava, foarte important, deosebit de dificil, cand lupta cu fariseii devenise pe fata! Parabola celor Zece Fecioare ne surprinde, purtandu-ne intr-o relatie mistica cu Hristos, relatie care se bazeaza pe alte criterii decat cele omenesti.
Parabola ne sugereaza ca unicul scop al vietii noastre pe acest pamant este intrarea in Imparatia Cereasca!
Suntem chemati sa luam aminte la cele cinci fecioare intelepte, care au avut untdelemn in candelele lor (candela fiind arătarea lui Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, untdelemnul fiind dobândirea Duhului Sfânt iar vasele - altarul nostru launtric!) Drumul se face pe timp de noapte, ceea ce ne sugereaza neputinta noastra, dificultatea de a-L cunoaste pe Dumnezeu! Ele l-au intampinat pe Mirele, care este Domnul Hristos, au intrat cu el in camara nuntii si s-au bucurat de ospatul mirelui, in timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de intalnirea cu El pentru ca au mers sa-si cumpere untdelemn pentru candelele lor. Domnul Hristos ne pune in garda ca trebuie sa fim intotdeauna pregatiti prin fapte bune pentru intampinarea Mirelui ceresc, ca sa putem lua parte la ospatul cel vesnic. Domnul Hristos ne indeamna la priveghere, concluzia pildei fiind: privegheati si va rugati ca nu stiti cind vine Fiul Omului (Mt. 25, 13)! Sa fim asadar cu luare aminte la noi insine, la datoriile noastre, sa-L asteptam pe Mirele ceresc cu inima iubitoare si cu fapte bune, ca si intru aceasta sa se preamareasca Tatal nostru cel din ceruri. In aceasta zi de marti, ca si in celelalte zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, pana miercuri inclusiv, la slujba de dimineata, la utrenie, se intoneaza: "Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iara netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".
***
Evanghelia dupa Matei, 25: 14-30 , cunoscuta ca "pilda talantilor", este si ea una din parabolele care au suscitat interes, atentie si analiza, bogatia simbolurilor si a tainelor inscrise in ea fiind demna de studiu aprofundat.
Dincolo de povestea stapanului care isi lasa averea in grija a trei supusi, sta ascuns un mesaj eshatologic.
Cuvintele Mantuitorul ne lasa sa intelegem ca cei harnici si loiali vor reusi sa intre "intru bucuria domnului" (Imparatia lui Dumnezeu), cei care, de indata, vor face tot ce le este in putinta spre a inmulti cele pe care EL le-a daruit, le-a impartit fiecăruia după puterea lui! Lenea este socotita un pacat. A avea toate atuurile sa sporesti, sa imbunatatesti viata semenilor si sa nu o faci, din lene ori nepasare... este o cale sigura de a pierde atentia si mila lui Dumnezeu, precum si dreptul de a intra in Imparatia Sa! "... cea mai mare bucurie binecuvantata de Dumnezeu este inmultirea darurilor primite de la El. Iar aceasta inmultire a darurilor presupune smerenie si harnicie, nu mandrie si lenevire, dar mai ales iubire de Dumnezeu si de aproapele. Daca talantii cuiva sunt inmultiti in folosul comunitatii umane, cel talentat aduce bucurie lui Dumnezeu si semenilor lui. Asadar, bucuria din Evanghelia de astazi este bucuria harniciei si a darniciei, bucuria rodirii prin daruirea de sine, bucuria celui care a facut mult bine altora, asemanandu-se astfel cu Dumnezeu Cel Multmilostiv. Numai aceasta bucurie a rodirii este bucuria deplina in viata unei persoane si a unei comunitati umane." Preafericitul Daniel | |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu