DUMINICA de ieri sau cea A INFRICOSATEI JUDECATI

este ziua care da semnalul intrarii in Sfantul si Marele Post!

Infricosatoarea Judecata este Judecata finala si despre ea stim mai mult sau mai putin.
In mintea mea, de exemplu, s-a clarificat destul de tarziu ideea celor doua judecati - pentru ca avem de trecut doua judecati!

Inainte de a intra in subiect, trebuie subliniat faptul ca Dumnezeu este iubire si nu actioneaza niciodata din razbunare. 
El nu s-a preocupat sa creeze mijloace spre a-l chinui pe om!
Tot ceea ce ne asteapta... dincolo este numai si numai consecinta propriilor noastre fapte si alegeri!

Care vor fi asadar cele doua judecati?

1. Prima va fi judecata personala - careia ii facem fata fiecare in parte dupa moartea noastra - si care este o judecata a sufletului!
Fericirea de dupa moarte, ca si chinurile, nu vor cunoaste atunci intensitatea maxima! Pacatosii destinati iadului, dupa judecata personala, nu cunosc inca toate consecintele pacatelor lor  si astfel si chinul lor este mai putin intens.  In aceasta etapa, multi dintre ei vor avea sansa de a iesi din iad prin rugaciunile Bisericii si ale celor vii, deci nu sunt epuizate sansele salvarii!
Sf. Ioan Gura de Aur cerea chiar credincosilor sa se roage pentru morti pentru ca "daca cel mort e pacatos, sa i se deslege pacatele; iar de e drept, sa castige un adaus de plata si rasplata!».

2. Cea de a doua judecata, cea finala, va avea loc la cea de-a doua venire a Mantuirorului! 
Atunci judecati vor fi deopotriva atat cei vii cat si cei morti si va fi o judecata complexa care implica si trupul (cei morti inviind!), iar trupul va indura nefericirea sau va trai fericirea pentru eternitate! Totul va cunoaste o transfigurare!

Dumnezeu a lasat in grija Fiului Sau sarcina judecatii! 
Si cata dragoste pentru om este in acest demers!
Caci Fiul, care a trecut prin starea de om  - a fost trist, a plans, a flamanzit, s-a infuriat, a fost ispitit, a fost tradat, chinuit si, in final, omorat - este in masura sa inteleaga fiinta noastra in complexitatea ei!

În cazul expus in evanghelia din aceasta duminica  este vorba asadar de judecata finală, "Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale." Acela va fi momentul in care Dumnezeu va încheia toate socotelile Lui cu lumea noastra.

Judecata din urmă va fi un moment planetar, plin de neprevazut, de surprize neasteptate, ca si de totala noastra dezvaluire!
Se zice ca omul va trai cea mai mare si desavarsita rusine posibila! Caci toate, si fapta si gandul, vor fi date pe fata!
Ordinea lucrurilor se va schimba si, daca ne amintim, Dumnezeu ne‑a atenționat prin Domnul Hristos  că cei care  în veacul de acum sunt "cei dintâi vor fi cei de pe urmă" în veacul viitor și, invers, cei care par lumii acum ca cei de pe urmă și desconsiderati, vor fi cei dintâi cinstiți in imparatia lui Dumnezeu, după pronunțarea sentinței.

"La acea judecată, fiecare va trebui să dea seama nu numai de orice faptă gravă comisă împotriva aproapelui, ci și de orice calomnie (Mat. 12, 36), chiar și de gândurile rele.
Pe de altă parte, fiecare va fi judecat cu aceeași măsură pe care a folosit‑o el față de aproapele său (Mat. 7, 1‑5).
O foarte mare greutate pentru ba­lanța divină o va avea iubirea ori indiferența dovedite prin fapte față de ceilalți oameni.
Omul nu va fi invinuit pentru lucruri imposibile și cu totul ieșite din comun, care nu sunt la îndemâna oricui, ci pentru lucruri simple, dar care sunt expresia iubirii, așa cum recomanda și Isaia: „împarte‑ți pâinea cu cel flămând și adu‑i în casa ta pe nenorociții fără de adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă‑l!”(cap. 58, 7)." 

Nu cred ca este nevoie sa-i cautam prin Africa pe cei singuri, goi si flamanzi, inchisi ori bolnavi! Langa noi sunt oameni inchisi in sinele lor, singuri si tristi, infometati de bucurie, dezbracati de caracter, ori bolnavi de tot felul de boli ale secolului...
Poate ca putem imbraca saraci dar sa nu reusim sa fim in armonie cu rudele, putem face pomeni si sa nu fim in stare de gesturi umane sau de ganduri bune fata de cei in preajma carora traim ori muncim si atunci cred ca gesturile caritabile pierd din valoare! Uneori un telefon poate salva o viata, insenina un suflet trist! Un mesaj, care nu costa azi nimic, poate alunga un gand de disperare!
Daca ne gandim ca ne impartasim cu trupul si sangele Mantuitorului si ca astfel devenim posesori ai dumnezeirii, suntem obligati sa ne depasim gandul continuu la propria persoana si la binele nostru egoist! Asta conteaza si nu masina, piscina, casa, lucruri pentru care am facut compromisuri, am mituit, am mintit, am inselat...!

Cum scopul trecerii prin viata a crestinului este sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu, stiind de toate cele care ii interzic accesul, el ar trebui sa traiasca cu grija, gandind mereu la ceasul cand Domnul ii va impartii pe oameni in demni si nedemni si smerindu-se pentru tot ce nu a reusit sa implineasca! 

Postul este un prilej de reflectie prin nevointa si smerenie, spre a intelege si regreta neascultarea. Este ocazia schimbarii din adancul nostru, cea pe care o asteapta Dumnezeu de la noi!

Propunandu-ni-se acest pasaj evanghelic eshatologic, ni se pune in fata momentul crucial pe care il are de trecut umanitatea in totalitatea ei, atunci cand va fi  judecata si nu va fi chip sa ne invinuim unii pe altii, caci fiecare va fi nevoit sa isi asume faptele facute ca si cele la care, prin pasivitate sau consimtire, a contribuit!
Atunci ni se va socoti tot!

Evanghelia din Duminica Infricosatoarei Judecati evoca deasemeni  o zi a sfarsitului, a dreptatii,  a unei surprinzatoare judecati (Ica Jr) - pentru ca declaratiile Mantuitorului ii surprind atat pe apostoli cat si pe ceilalti!

Pasajul reda sfarsitul ultimei cuvantari tinute de Mantuitorul in noaptea de marti spre miercuri, inainte de moartea Sa, cuvantare care, in Ev. dupa Matei, se intinde pe 3 capitole!

Mantuitorul lanseaza cu acest prilej niste avertizari tintite:

• catre Israel  -  proorocind distrugerea acestui  popor; evreii stiau ca vor fi judecati dar ceea ce le spune Iisus nu le place de fel! Caci era evident ca ei aveau de ales intre a fi cu Hristos -  ceea ce le-ar fi adus binecuvantarea, iertarea si viata vesnica - sau sa continuie fara Hristos - si astfel in locul binecuvantarii insemna ca vor primi  blestemul, in locul iertarii, judecata, in locul vietii vesnice, moartea!
• Ii avertizeaza, deasemenea, si pe ucenici, pe apostolii Sai - lansand niste pilde care le sunt destinate: Pilda celor 10 fecioare, Pilda talantilor, Pilda oilor si a caprelor! Cat despre judecata, din Cuvantul Domnului reiese clar ca doar noi insine ne judecam, ne autodistrugem, ne blestemam prin departarea noastra de Dumnezeu!

• Avertizeaza si popoarele (adica pe pagani);  nedumerirea este de fapt a paganilor, care nu stiau de Hristos (si ei sunt cei care ar putea intreba Cand... ?) Stiind ce aveau sa indure apostolii, Mantuitorul spune ca ei, paganii, vor avea sansa de a scapa de judecata daca se vor purta bine cu crestinii! Criteriul selectiei la judecata este, iata, atitudinea fata de crestini  caci statutul crestinului  avea sa fie acela de persecutat - dupa moartea si invierea Mantuitorului!

Libertatea presupune evident responsabilitate, asumare! 

Drepti sau pacatosi,  cum vom fi, ceea ce va conta atunci va fi atitudinea noastra fata de aproapele nostru.
Nu-L iubesti pe Dumnezeu daca nu-ti iubesti aproapele!
Fragmentul duminicii a treia a Triodului demonstreaza clar acest lucru atata timp cat  Iisus se identifica cu fiecare om aflat in suferinta!

Poate nu ar fi rau sa intelegem ca Dumnezeu se defineste prin ceea ce este dar si prin ceea ce El nu este! 

Teologia are doi termeni distincti pentru aceste doua definiri: APOFATIC SI CATAFATIC - ce este si ce nu este Dumnezeu!

Caci iata, Dumnezeu este in acelas timp transcendent dar si imanent; este comunicabil dar si incomunicabil; este revelat si ascuns; El se descopera sau se oculteaza...

Iisus Hristos este si Dumnezeu si om; 

Fecioara Maria este fecioara si mama, 

Biserica este in cer si pe pamant, iar 

Imparatia lui Dumnezeu a venit si va sa vina!

In Iesire, de exemplu, ni se spune ca Moise a intrat in intunericul in care se afla Dumnezeu (cel care e Lumina!) intunericul fiind deci aici tocmai misterul lui Dumnezeu, pe care  mintea omului nu-L poate cuprinde!
In Imparatia lui Dumnezeu Il vom vedea insa pe El prin energiile  Sale necreate!

Iubirea crestina nu este o iubire platonica ci una lucratoare! Si nu  numai Dumnezeu trebuie sa ne caute ci si noi trebuie sa-L cautam! 

Postul incepe de azi, in forma lui mai usoara pt o saptamana! Postim fiecare dupa putere. Postul nu este instituit spre distrugerea trupului ci spre moartea pacatului!
El este doar un exercitiu prin care ne demonstram noua ca putem sa ne infranam ! Dar cununa fiecarui crestin ramane fapta buna!
Credinta fara fapte este moarta! Iisus se identifica, spuneam, cu fiecare om aflat in suferinta! El ne asteapta,  este si gazda si calator, suferind, strain, insetat ! Milostenia invinge dreptatea! 

Imparatia dumnezeiasca este imparatia mielului care indruma iarta si asteapta!
Amin

Postire binecuvantata cu folos duhovnicesc!
Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică. Matei 25: 31 - 46