TE VEI LEPADA DE MINE DE TREI ORI!

Episoadele relatate azi si extrase din Evanghelia dupa Luca, le stim, le-am mai intalnit si la ceilalti evanghelisti. Evenimentele sunt practic aceleasi... si totusi accentele sunt diferite! 

Caci Luca scrie o evanghelie a pacii, care are in spate o viziune mult mai putin dramatica - decat la Marcu, de exemplu!
E o evanghelie in care Iisus este impaciuitorul.

Desi relateaza aceleasi evenimente dramatice, printre randuri se remarca un optimism aproape utopic, viziunea evanghelistului Luca fiind mult mai generoasa decat a celorlalti evanghelisti.
In schimb Luca ne ofera mult mai multe detalii pretioase.

Astazi, dupa parcurgerea textului evanghelic, mi-a ramas mintea agatata de urmatoarele cuvinte:

Și, întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; iar Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta astăzi cocoșul, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. Și, ieșind afară, Petru a plâns cu amar.

Este vorba de scena care urmeaza tagaduirii, lepadarii lui Petru de Mantuitorul, negand de trei ori ca-L cunoaste pe Iisus!

Momentul lepadarii lui Petru este consemnat de toti cei patru evanghelisti - Marcu 13: 66-72, Matei 25: 69-75, Luca 22: 54-62, Ioan 18: 15-18, 25-27!

Lepadarea lui Petru este evident un gest de lasitate. El isi reneaga Invatatorul, caruia cu putina vreme inainte Ii spusese "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. ", in cel mai greu moment! 

Dar aceasta ratacire este greseala care ridica, spre deosebire de tradarea lui Iuda care, fara pocainta fiind, ramane daramat!

Petru decade din statutul sau de Apostol dar caderea  ii va fi spre invatare de minte si de mare folos!

Ca sa recontituim momentul ar trebui sa punem impreuna toate informatiile desprinse din Evanghelii dar si din Epistole.Stim, de exemplu, ca apostolii, cuprinsi de spaima, s-au risipit! Doar doi dintre ei au reusit totusi sa-si gaseasca puterea de a urma procesiunea care-L ducea pe Iisus la moarte sigura! 
Acestia erau Petru si Ioan-ucenicul cel iubit. Acesta din urma nu a incercat de fel sa-si ascunda apartenenta la grupul fidelilor lui Iisus. Ceea ce nu s-a intamplat insa cu Petru. 

Incontestabil noaptea aceea a fost o noapte plina de spaima si este de inteles ca teama si ingrijorarea au pus stapanire pe Petru.
Acesta a uitat ca nu demult respinsese cu patos orice posibilitate ca el sa-L tradeze pe Mantuitorul: "Chiar daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti… Si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine" (dupa cum ne spune Matei. 26, 33,35).
A uitat totusi si… s-a si lepadat.

Putem spune ca lepadarea asta a fost doar un subterfugiu pentru a evita sa se puna inutil in pericol! Numai ca minciunile spuse nu par sa-l fi scapat de primejdie. Petru era o fire nervoasa asa ca sentimentul vinovatiei si teama de pericol trebuie sa-l fi tulburat teribil. Dar, dupa ultima sa tagaduire a auzit cocosul cantand si si-a amintit!

Si-a amintit si de prezicerea Domnului - inainte de a canta de doua ori cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine - si-a amintit cu siguranta si vorbele pe care el I le spusese, asigurandu-L de dra­gostea si devotamentul sau! 

Si a inteles ca L-a tradat, si-a inte­les caderea si atunci, ne spune Evanghelistul Luca, "Domnul, intorcandu-Se, l-a privit de departe pe Petru."

Ne putem imagina ca in privirea aceea a Mantuitorului nu era nici repros, nici nemultumi­re  ci numai suferinta si o imensa si dureroasa tristete! 

Si Petru si-a dat seama ca Iisus stia ce facuse el, ca invatatorul i-a aflat lepadarea, ca juramintele lui nebunesti devisera acum ridicole, ca L-a ranit profund pe cel pe care Il iubea si care era mai intristat de aceasta tradare decat de umilintele arestarii!

Și, ieșind afară, Petru a plâns cu amar. 

Lacrimile acelea nu l-au parasit intreaga sa viata pe apostol! 

Ucenicul sau, Sfantul Clement, istoriseste ca toata viata, la cantarea de noapte a cocosului, Petru ingenunchea si, scaldat in lacrimi, se caia pentru lepadarea sa si cerea iertare, macar ca Domnul Insusi il iertase la scurta vreme dupa Invierea Sa!

O alta traditie bisericeasca spune ca, de plansul des si amar, ochii Sfantului Petru erau rosii intotdeauna.

Putem intelege starea apostolului. Cand iubesti atat de puternic, atat de arzator - cum L-a iubit Petru pe Mantuitorul - si realizezi felul in care L-ai ranit  pe Cel iubit, tradandu-L cu groso­lanie, cu atata lipsa de mila, nu poate fi decat devastator!

Desigur multi dintre noi azi cred ca lepadarea lui Petru este neinsemnata. Care dintre noi ar fi facut altfel?

Cauza caderii lui Petru nu sta insa atat in frica de pericol cat in infumura­rea lui, in prea multa incredere in sine. "Chiar daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti", spune el, 

socotindu-se parca mai presus de restul uceni­cilor!

Nu se indoieste nimeni de faptul ca Petru Il iubea pe Domnul din tot sufletul sau sincer insa pare evident ca a uitat ca omul nu se poate bizui pe propri­ile-i puteri, ca nu poate sti  in ce fel va reactiona daca nu se sprijina pe ajutorul dumnezeiesc, fiind­ca Domnul spune: Fara Mine nimic nu veti putea face (In 15, 5).

 

„În vremea aceea, ieșind de la Cină, Iisus S-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, iar ucenicii L-au urmat. Și când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. Iar El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, îngenunchind, Se ruga, zicând: Părinte, dacă voiești, să treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. 

Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare. Și le-a zis: De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Și, vorbind El, iată o mulțime se apropia, iar cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Și el s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului? Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia? Și unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsați, până aici! Și, atingându-Se de urechea lui, l-a vindecat. Iar Iisus a zis către arhiereii, către căpeteniile templului și către bătrânii care veniseră asupra Lui: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu toiege. În toate zilele, fiind cu voi în templu, n-ați întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului. Și, prinzându-L, L-au dus în casa arhiereului. 

Iar Petru Îl urma de departe. Și, aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor. Iar o slujnică, văzându-l șezând la foc și uitându-se bine la el, a zis: Și acesta era cu Dânsul. Dar Petru s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc. Și, după puțin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Și tu ești dintre ei. Petru însă a răspuns: Omule, nu sunt eu. Iar după ce a trecut cam un ceas, un altul adeverea zicând: Cu adevărat și acesta era cu El, căci este galileean. Atunci Petru a zis: Omule, nu știu ce spui. Și îndată, încă vorbind el, a cântat cocoșul. Și, întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; iar Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta astăzi cocoșul, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. Și, ieșind afară, Petru a plâns cu amar. Iar bărbații care Îl păzeau pe Iisus Îl batjocoreau bătându-L. Și, acoperindu-I fața, Îl întrebau, zicând: Prorocește, cine este cel ce Te-a lovit? Și hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui. Iar când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și L-au dus pe El în soborul lor, zicând: Spune nouă dacă Tu ești Hristos? Și El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede; iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde. De acum, însă, Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei au zis toți: Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu? Și El a zis către ei: Voi ziceți că Eu sunt. Și ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înșine am auzit din gura Lui! Și, ridicându-se toată mulțimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.” 

LUCA 22:39-42; 45-71, 23:1