Imi amintesc de o reclama, difuzata in Franta, in anii trecuti! Produsul promovat era un sortiment de branza, care se numeste "Caprices des Dieux". (capriciul zeilor)
Difuzata inainte de ziua indragostitilor, reclama se voia o invitatie la "Caprices... sans eux", (adica capricii... fara ei, fara... copii!) taind diftongul "di" din denumire cuvantul "Dieux" si propunand ... diverse stratageme spre desfatare ... prin degustarea capriciului gastronomic, branza, fara copii!
Cu alte cuvinte, azi e voie orice, chiar si sa ne dam afara din casa copiii ca sa putem manca linistiti noi, singuri, "en amoureux", "capriciile", fie ele si sub forma de branza!
Imaginatie fara limite si parsive mesaje subliminare!
Dar, revenind la data de azi, cred ca merita totusi sa ne amintim un pic si de Sfantul Valentin, a carui mucenicie s-a transformat in invitatie comerciala la desfrau de toate felurile!
"Istoria Sfantului Valentin, devenit patronul indragostitilor, se naste in Imperiul Roman.
Biserica Catolica recunoaste cel putin trei sfinti diferiti care se numesc Valentin sau Valentinus si care cu totii au fost martirizati. " (F.Bichir)
Unul dintre ei a fost un preot care slujea prin secolul al II lea in Roma (si care se presupune a fi Valentin cel care a intrat in istoria... iubiri).
Imparatul Claudius al II-lea, constatand ca tinerii necasatoriti erau soldati mult mai eficienti decat cei cu neveste si familii, a scos in afara legii casatoria pentru tineri, gandind sa faca din barbatii necasatoriti o sursa de potentiali soldati devotati.
Preotul Valentin, considerand nedrept decretul inperial, l-a infruntat pe Claudius, continuand sa oficieze in secret casatoriile intre tineri. Cand fapta lui a fost descoperita, imparatul l-a condamnat la moarte.
Si se spune ca ar fi murit martirizat in ziua de 14 Februarie!
Alte traditii spun ca Valentin ar fi fost omorat pentru incercarea sa de a-i fi ajutat pe crestitinii incarderati sa scape din teribilele inchisorii romane, unde erau batuti si torturati."
In mai toate culturile, cu sau fara Sf. Valentin, perioada din an care debuteaza la 15 februarie, este, din timpuri antice, una dedicata iubirii. Este socotita a fi vremea imperecherii pasarilor dar si a organizarii de sarbatori menite a facilita intalnirile intre tineri in vederea casatoriei!
Manuitorii gandurilor si slabiciunilor noastre, traind dupa principile unei lumi care nu mai are nimic sfant, ne imping azi sa facem juraminte si promisiuni sub obladuirea unui sfant din care nu a mai ramas decat numele pe post de pretext!
In aceasta ecuatie, iubirea - de orice gen ar fi ea - se lasa subinteleasa, sfantul fiind complet dat uitarii!
Trebuie sa recunoastem ca omul nu este prea fiabil!
Promite , este capabil sa jure pe orice ca promisiunile ii sunt sincere, dar le incalca cu gratie!
Ne indragostim si juram credinta dar tradam ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!
„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsați-o! De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceasta, spre pomenirea ei.”
MARCU 14: 3 - 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu