vineri, 19 aprilie 2024

MARIA EGIPTEANCA - SIMBOL AL POCAINTEI

Sfântă Maica Noastră Maria Egipteanca (344-422) a fost o pustnică din deșert care s-a pocăit după o viață de desfrau devenind un exemplu de pocăință, asemenea lui Manase, Zaheu, David, răufăcătorul de pe cruce sau fiul risipitor. 

Maria Egipteanca a adormit în anul 422 într-un mod remarcabil. Biserica o prăznuiește în ziua adormirii sale , adică pe 1 aprilie.
In seara Deniei Canonului cel Mare,  din Miercurea de dinaintea Duminicii a 5 a a Postului, i se citeste viata scrisa de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului.
Ea este pomenită si în Duminica a 5 a, zisa si "A Sfintei Maria Egipteanca".

La vărsta de 12 ani, urmându-și pornirile trupești, a fugit la Alexandria, departe de părinții ei. Acolo a trait mai curand ca o nimfomana decat ca si prostituată, timp de 17 ani, fiind chiar saraca, refuzand banii bărbaților cu care mergea, preferand sa traiasca din cerșit și din torsul inului.

Într-o zi, a întâlnit un grup de bărbați care se pregateau sa plece pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine Sfintei Cruci. 

Maria a mers cu ei în această călătorie seducându-i  pe rând, de dragul distracției. Cand grupul a ajuns la Ierusalim și au mers la biserică, o forță nevăzută a impiedicat-o pur si simplu pe Maria sa ajunga sa se inchine la Sfanta Cruce.

După trei încercări nereușite, rămasă afară, în curtea bisericii, a văzut o icoană a Maicii Domnului. A început să plângă și să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce, promițându-i că va renunța la dorințele lumești și că va merge oriunde îi va spune Maica Domnului.

După această convertire din inimă, petrecuta la porțile bisericii, Maria Egipteanca a mers în deșertul de lângă Iordan unde a început sa duca o viață de pustnică. A trăit mulți ani doar cu trei pâini și mai apoi cu rarele verdețuri ale pământului. Timp de 17 ani a fost rau chinuită de „fiarele sălbatice” ale pasiunii și dorintelor nebunești. După toți acești ani de ispite,  pe toate depășindu-le, a fost 30 de ani ucenica Maicii Domnului.

După 47 de ani de pustnicie, l-a întâlnit pe preotul Zosima, în deșert, caruia i-a povestit viața sa. Ea i-a spus cu smerenie viata ei,  preotul observand ca avea darul înainte vederii (ea știind cine a fost și cine era Zosima, cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră!). 
I-a cerut parintelui Zosima să se reintâlnească in anul următor, la apusul soarelui, în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, pe malurile Iordanului, pentru a o putea împărtăși.

Zosima a făcut așa cum i s-a propus, cu toate că avea dubii legate de această experiență. 

Maria a venit de pe malul opus al Iordanului și, trecându-l, a mers pe apă în mod miraculos pentru a-l întâlni pe Zosima. 

Când acesta, impresionat, a încercat să-i facă o metanie, ea s-a tras înapoi spunându-i că un preot este mult superior și că, pe lângă aceasta, mai are cu el Sfintele Taine. 

Maria a primit Sfânta Împărtășanie și a trecut înapoi Iordanul - nu inainte de a-l fi instruit pe Zosima cu privire la mănăstirea acestuia. 
Si i-a dat iar întâlnire după un an, în locul în care se văzuseră întâia oară. 
Când preotul a ajuns acolo, a găsit trupul neînsuflețit al Mariei si un mesaj scris pe nisip, prin care îi cerea să o înmormânteze și îi spunea că murise imediat după Împărtășanie, în anul anterior (trupul fiindu-i adus în mod miraculos acolo unde l-a gasit Zosima!). 

Astfel Zosima, uimit, a început să sape o groapa, dar cum pamantul era foarte arid, a obosit curând. Atunci s-a apropiat de el un leu care a început să îl ajute...  după ce lui, preotului, i-a trecut frica de această creatură. 

Asa, Sfânta Maria Egipteanca a fost înmormântată. 

Zosima s-a reîntors la mănăstire, le-a povestit tuturor ceea ce văzuse și le-a dat multe sfaturi bune călugărilor și starețului de acolo. El a murit la aproape o sută de ani, în aceeași mănăstire.

Ulterior, povestea vieții Mariei Egipteanca a fost pusă pe hârtie de Sfântul Sofronie, Patriarh al Ierusalimului.

Viața Sfintei Maria Egipteanca este citită în Postul Mare împreună cu Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu