SARBATOAREA FLORIILOR

Inca de vineri seara am intrat intr-o alta etapa a Postul Mare! Ultima si cea mai importanta!

Bucuria Floriilor este numai a noastra, daca este!
Mantuitorul, desi ovationat, stia exact ceea ce urma sa I se intample!

"Intrarea în Ierusalim a Domnului a fost una trăită cu mult entuziasm. În oraşul păcii, Ierusalim, a intrat Domnul păcii. În calea Mântuitorului cei de atunci şi-au aşternut hainele într-un gest de evlavie şi admiraţie; în mâini purtau ramuri de finic şi plini de însufleţire strigau: „Osana întru cei de sus! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!” 

Deşi toată mulţimea era entuziasmată, cineva era totusi trist: Domnul Hristos! 

El stia firea schimbătoare a oamenilor. Mulţi dintre cei care-L aclamau atunci, la poarta Ierusalimului, aveau sa strige peste câteva zile: „Ia-L şi răstigneşte-L!”. 

Pe Domnul Hristos L-au aclamat într-o zi ca pe un împărat, iar după câteva zile L-au hulit ca pe un condamnat la moarte. 

Oare noi suntem departe de comportamentul acelora? Să nu uităm că prin multele noastre păcate Îl răstignim şi noi pe Domnul Hristos." Pr. D Paduraru

Sarbatoarea Floriilor are o semnificatie adanca si speciala pana azi! Este momentul in care oamenii isi arata slabiciunea, superficilitatea

Si doar cei invartosati cu inima nu sunt capabili sa inteleaga asta in contextul zilelor de azi!

Faptul ca ne bucuram si vom trai ziua de azi ca pe un praznic imparatesc, este doar in virtutea promisiunii invierii noastre, cea simbolizata de invierea lui Lazar! 

In fond, azi ar trebui sa cerem Domnului izbavirea de patimi, puterea de a ne reinnoi!

Desigur; pentru postitori ziua aceasta este ca o gura de aer, este intr-un fel o respiratie profunda, o clipa de tihna, este linistea dinaintea furtunii, odihna dinaintea urcusului Golgotei, pe care ne vom nevoi sa-l parcurgem, insotindu-L pe Iisus pe Drumul Crucii.

Cred ca pentru oricine apuca pe drumul acesta cu seriozitate, este la fel! Si in manastiri e greu, dar in lume! Ba, unii zic ca aici este chiar si mai greu!

Cand te lepezi de anumite bucurii lumesti - cum sunt mancarea, bautura, micile rasfaturi - ajungi, in final, sa te vezi asa cum esti, cat esti tu de urat in cele mai ascunse cute ale sufletului, uratenii pe care educatia, cultura, instruirea, viata sociala, te invata sa le cosmetizezi!

In post esti expus, esti vulnerabil, prada usoara!
Cineva care este in mod obisnuit curtenitor si amabil poate deveni, la inceputul postului, extrem de nepoliticos, chiar dezagreabil, dupa cum o persoana ospitaliera poate constata cu stupoare ca nu este deloc incantata sa aiba musafiri, acestia fiind obstacole in rostul postului... si asa mai departe.

Toate astea se intampla ca sa poti sa iti verifici puterea de a tine piept ispitelor, capacitatea de a trece dincolo de masca pe care o porti in lume, de a te descoperi fara false reactii, fara artificii, fara fardul lumesc... sa vezi raul din tine, puterea ta reala de a iubi, de a te darui, dorinta ta sincera de a te schimba, de a deveni mai bun... 

E prilejul de a reflecta la cele pe care le ai de indreptat...

De aceea Postul, in valoarea lui duhovniceasca, isi are rolul lui terapeutic - psihologic, moral si educational... euharistic!
 
Saptamana Patimilor, care urmeaza, are un final asteptat: cea mai mare dintre trairile religioase ale unui crestin!
Caci nimic nu are egal in fata mantuirii, a trecerii spre vesnicie, impreuna cu Hristos!

Zilele viitoarei saptamani sunt pentru noi ultimile trepte ale urcusului duhovnicesc inaintea Sfintei Sarbatori a Invierii, urcus anevoios, la capatul caruia ne vom bucura  de Histos cel Inviat! 


Primele trei zile Mari si Sfinte, care urmeaza, ne pregatesc pentru celelalte trei!
Ele sunt zile de privighere, de asteptare, de tristete dar si de speranta! In ele este o tristete printre ale carei oftaturi se intrevede o oarecare stralucire!

Nevointa noastra din aceasta ultima saptamana este simbolica, poate mai dura dar necesara, ajutandu-ne sa intram mental in dramatismul evenimentelor, sa asumam nevrednicia umana smerindu-ne spre a putea fi partasi la suferintele Mantuitorului, care se jertfeste continuu pentru mantuirea noastra la fiecare Liturghie!

In aceasta seara incep Deniile, cele mai frumoase cantari bisericesti!

Dumnezeul nostru sa ne ajute sa putem incheia Sfantul si Marele Post al acestui an cu vrednicie!

Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus.
Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să nu vă fie gândul. Filipeni IV, 4-9

Sa avem o Saptamana Mare in care sa putem cobora cu mintea si cu inima in adancul durerii umane! 

Sa capatam puterea de a intelege unde ne aflam ca oameni, ca societate,  sa avem dorinta de a tine gandul la Domnul si astfel sa putem iesi din incercarile prin care trecem,  reinnoiti!
 
Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
"Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-ifi dat săracilor?"
Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentrucă era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus: "Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţitotdeauna."
Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.
A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei.
Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.
De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta. 

Ioan XII, 1-18