NU STIM CE CEREM (MARCU 10: 32-45)

Astazi, in a Va Duminica a Postului Mare, Biserica ne propune doua pericope: una din Marcu, cap. 10, supranumita si "a slujirii smerite", si o alta din Luca, cap. 7, a femeii pacatoase.

Iisus Isi prevestește pentru a treia oară destinul Său: lupta, moartea și învierea Sa la Ierusalim. 

Dar, este evident ca nici de data asta discipolii nu au înțeleg nimic din spusele lui Iisus și, neintelegand, isi continua discutia despre putere și despre mărire.

Pericopa ne arata, spre intelegere, in ce consta de fapt puterea lui Dumnezeu in raport cu cea banuita de apostoli.

Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple:

Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor.
Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. 

Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine.

 Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.
38. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! 

Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?
Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza.
Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.

Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan.
Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.
Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Asadar merg cu totii la Ierusalim cu un alai intreg. 

Iisus este înainte, iar discipolii sunt uimiți, le este si teamă, si nici nu înțeleg de fac acest drum. 

Iisus începe să le spuna ce se va intampla la Ierusalim.

Am putea sa ne identificam cu cei care-L urmează cu frică.: vrem să-L urmăm pe Iisus, dar ne e teamă. 

„Iată, zice Iisus, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor. 
Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia”.

In această succesiune de evenimente care ne sperie, se împlinește de fapt Mărirea  lui Dumnezeu. Caci crucea este Marirea Sa!
În ce constă Marirea lui Dumnezeu? În faptul că ne iubește fără să ne pună condiții. Iar crucea este tocmai revelația maririi Sale, pentru că desi pe cruce El îi iubește pe toți, necondiționat, și își dă viața pentru toți.
Noi Îi luăm viața, dar El ne dă viața Sa!

În spatele acestui verset vedem cum Dumnezeu lucrează în lume: ne lasă să facem tot ce vrem! 

Un om face răul numai pentru că are nevoie de bine. Nimeni nu face răul pentru că-i place răul. Înfăptuirea răului este un strigat, o nevoie a binelui, greșită, dar este o cerere de iubire. 

Iar Dumnezeu ne mântuiește de rău tocmai prin această Iubire luand  asupra Sa răul nostru.

Pe cruce El ni se revelează ca fiind Iubire absolută.

Cand Petru, luându-L de o parte, „a început să-L dojenească” , Domnul îi răspunde: „Mergi înapoia mea, satano!”  

In cap 9,31, Iisus îi instruiește pe apostoli și le spune: „Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia”.

Se pare insa ca atunci au tacut, nu au intrebta nimic, desi nu intelegeau. 

Ajung la Capernaum și Iisus îi întreabă: „Despre ce vorbeați pe drum?” Ei iar tac. Pe drum insa au discutat despre cine era mai mare între ei. Au discutat exact despre opusul a ceea ce Iisus a vestit. 

Iata acum Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, vin acum şi ii spun: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”.

Înaintea celei de-a treia prevestiri a pătimirii aceasta este reacția ucenicilor! 

Iacob și Ioan Îi spun: „Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine”.

Evanghelia vrea să ne lamureasca să dorim, să cerem ceea ce Domnul trebuie să ne facă. 

Întreaga Evanghelie urmărește să ne educe felul in care cerem de la Domnul darurile pe care El trebuie să ni le dea. Pentru că El este DAR, iar noi Îl vrem, îl cerem. 

El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?” si ei i-au spus: „Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.”.

Intrebandu-i „Ce voiți să vă fac?” Iisus era nerabdator sa vada daca au inteles .
Aceeași întrebare i-o va pune si orbului din Ierihon, în următoarea minune. Acel om e orb și știe că e orb și cere să vadă. Și astfel vede Salva. 

În schimb, în acest loc, Iisus le prezintă discipolilor Slava Sa, iar ei nu au nicio reacție, ca și cum Iisus nu le-ar fi spus nimic… Ei vorbesc despre cu totul altceva, despre slava lor!

Intrebarea fireasca,  este: ce ii cerem noi lui Dumnezeu? 

Pai, iata,  noi Ii cerem să facă ceea ce vrem noi !

Raspunsul Sau este: Oameni buni voi „Nu știți ce cereți”. 

Deci, pentru ca lucrurile sa fie corecte, noi trebuie mai intai sa invatam, sa știm ce să cerem!

Noi, oameni pacatosi, ne vindem permanent sufletul pentru 4 lucruri, care ne obsedeaza.

Acestea sunt: puterea, gloria, banii si placere, ele confundandu-se, intrepatrunzandu-se, adesea !

Pentru om, gloria este ceva cu totul diferit față de ceea ce reprezintă gloria pentru Dumnezeu. Pentru om, gloria este cea a mai-marilor națiunilor, care stăpânesc peste ele; pentru om, gloria înseamnă  realizarea propriului său egoism.

Apostolii cugetau astfel: acum mergem la Ierusalim, unde va începe Împărăția lui Dumnezeu, iar Iisus va fi marele Rege! 

Deci ei luptă sa ocupe al doilea și al treilea loc în Împărăție (secretarul de stat, ceva, ministrul de externe…)  

Deja incercasera după a doua prevestire a pătimirii să afle cine este mai mare intre ei!

Pentru Dumnezeu, gloria este exact opusul: este realizarea iubirii. Adevărata credinta este felul in care ne raportam la conceptul de glorie… care este adevărata marire a lui Dumnezeu și care este cea a omului.

Tânărul bogat dintr-o alta pericopa, a întrebat: „Ce trebuie să fac?” Părea modest, dar după răspunsul lui Iisus, reacția sa n-a fost prea diferită de cea a lui Iacob și a lui Ioan, caci ce putere mai ai fara avere?

Gloria lui Dumnezeu este o problemă de credință, nu-i onimic de demonstrat…

Acum Iisus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?”

Dialogul dintre Iisus și apostoli este plin de echivocuri pentru că se vorbeste despre două lucruri diferite.

Ei i-au spus fără insa să înțeleagă despre ce le-a vorbit Iisus…plini de o convingere neprobata: „Putem”. 

Iar Iisus le-a zis: „Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza.
Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.”.

Este interesantă inconștiența absolută a discipolilor. 

Și Iisus le vine în ajutor, spunându-le: „Da, veți bea paharul Meu și veți primi botezul Meu, chiar dacă nu ați înțeles despre ce este vorba”… „Dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit”.

Caci, de-a dreapta si de-a stânga lui Iisus în slavă… pe cruce,  vor fi cei doi tâlhari! Dovada a logicii divine inversate!

Iacob și Ioan sunt doi frați și vor fi unul la stânga și celălalt în dreapta lui Iisus...  în sensul că primul care va muri va fi Iacob, iar ultimul care va muri va fi Ioan. 

Așadar, dorința lor va fi îndeplinită, dar nu cum si-au gandit-o ei.

Nu numai cei doi sunt prinși de gânduri. De fapt, dupa ce vedem reacția celorlalți… intelegem ca toti erau cu gandul la importanta lor viitoare ca oameni ai lui Masia!

Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan.
Nu s-au supărat pentru că Iacob și Ioan nu au înțeles nimic, nici pentru faptul că ei ar fi trebuit să-I ceară lui Iisus cu totul altceva! Ei s-au mâniat pentru că si ei postulau pentru aceleasi locuri!

Inca o dovada că lupta pentru putere este foarte umană…
Petru a spus: „Noi am lăsat totul și te-am urmat. Ce vom câștiga?” adica, „Eu renunț la tot pentru că, dacă-L urmez pe Domnul, voi primi o mare stimă, onoare…”.

Chemându-i la sine, Domnul Hristos le-a spus:

„ Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.
Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.

Acum Iisus le oferă instruirea definitivă, opunând gloria Sa gloriei lumii.

De ce are nevoie un om pentru a fi sef? Are nevoie de recunoastere, de validare ca sef.

Pentru Iisus, „capii” popoarelor sunt sefi în măsura în care par a fi, adică doar par… Însă cei care par că sunt la cârma popoarelor, de fapt, doar le stapanesc…le asupresc. Aceasta este realitatea… 

Fiecare om crede că gloria sa constă în a comanda, în a stăpâni si a-i ține pe alții sub el… Dar aceasta este realizarea egoismului…

Din nefericire, aceasta este legea fundamentală „a realizării” cuiva: mă realizez deosebindu-mă de alții, așezându-mă deasupra altora.

Dar modul divin de a avea maretie  este ca  „Cel mai mare dintre voi se va face slujitor”, sa se puna in slujba celorlalti, sa le fie util!

Adevărata măreție  – care este cea a lui Dumnezeu – asta este!
„A sluji”, în NT, inseamna „a iubi”: a iubi înseamnă a-l sluji pe celălalt. Iar egoismul înseamnă a se servi de celălalt.

Adevărata realizare a omului, devenirea lui ca om slavit, constă în capacitatea lui de a sluji.
Iisus nu ne spune să nu ne realizăm ci ne spune care este modul adevărat de a fi mari!

Slujitorul este cel care muncește pentru altul; sclavul este cel care aparține întru totul altuia. 

Iubirea maximă este „a fi al celuilalt”. Maxima libertate este aceea de a aparține celuilalt... pentru ca vrei, pentru ca iubesti! 

Așadar, dacă vrei să fii primul trebuie să fii sclavul tuturor, adică să ai o iubire absolută pentru toți, așa cum o are Iisus.
Atotputernicia Domnului este mila Sa, este ființa Sa de slujitor și sclav al tuturor.

Adevărata vindecare a omului stă în conceptul pe care omul îl are despre om și despre Dumnezeu.

Apostolii, pornind ce la noțiunea tradițională a religiei, Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind ființa supremă, atotputernică, măreață, și-I cer să împartă puterea Lui cu ei. 

Dumnezeu vrea să împartă cu noi ceea ce El. Puterea lui e capacitate de slujire, El vrea binele altora, nu urmărește binele Său. 

La toate acestea ne cheamă Iisus: la o schimbare a viziunii noastre despre Dumnezeu și la o schimbare a raportului nostru cu El.

 Caci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.
Aceasta este definiția misiunii Sale.

Cine este Iisus, Fiul omului care a venit să reveleze pe pământ puterea lui Dumnezeu? „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”. În mod simplu Iisus ne spune cine este El: a venit să slujească, pentru a-i iubi concret pe alții și a se pune în slujirea lor. A venit chiar să-și pună viața Sa în slujba altora: „Să-și dea viața”.idar faptul că El își dă viața pentru noi, ne ajută să ne renaștem. Căci un om se naște din nou când se simte iubit în acest fel. Când se simte iubit și acceptat în mod absolut, în sfârșit, un om are viață, adică se naște ca om liber

E mare dar să putem recunoaște ca nu intelegem caci de aici porneste drumul spre intelegere, spre cunoastere…

In Evanghelie primim imboldul de a vedea cine este cu adevărat Iisus: 

El este Dumnezeu, dar, în același timp, este și om si procesul vindecarii noastre trece prin intelegerea noastra, prin cunoasterea lui Iisus, cine este El, cum este, cum si ce putem sa Ii cerem.