Ziua de azi si cea de maine sunt zilele sfintirii apelor!
Teofania, adica Aratarea Sfintei Treimi, este una din marile taine ale trecerii lui Iisus prin lumea noastra!
Si Sfintirea apelor nu este nici superstitie si nici poveste si doar cine este chiar rau intentionat sustine altceva!
Dar nu despre asta vreau sa scriu aici ci despre ... intalnirile vietii!
Priviti cum le-a aranjat Dumnezeu Tatal pe toate !
Cum a pregatit El calea Fiului Sau! Cum a aranjat El aceasta intalnire mistica intre Fiul si Ioan, vocea care striga in pustie!
Si cat de frumos S-a smerit Mantuitorul, lasandu-se botezat de el!
Toate astea sunt, in afara faptelor inscrise in Scriptura, tot atatea mesaje pentru noi!
Caci ce este viata noastra daca nu un sir de intalniri?
Ce am putea sa spunem despre noi fara cei cu care drumul nostru s-a incrucisat la un moment dat, intalniri cu oameni de la care am invatat, gratie carora am trait anume experiente, care ne-au tentat orgoliul, ori rabdarea, care ne-au ispitit, alaturi de care ne-am petrecut o parte din viata?!
Toate lucrurile sunt organizate dupa planul lui Dumnezeu.
Totul are un rost.
In aceasta iconomie divina, noi, cu libertatea pe care am primit-o de la Dumnezeu, nu ezitam sa ne facem de cap, sa ne departam de El, afundandu-ne in lume si in ale ei frivolitati.
Dar si asa, intinati cum suntem, Domnul nu ne lasa si ne trimite "colaci de salvare" prin oameni si intamplari, spre a ne intelepti, a ne ajuta, a ne salva!
Toate sunt randuite, si asta fie ca sa tinem calea dreapta, sa stim ce este bine si ce nu, fie ca sa ne intarim, ori, pur si simplu, spre a primi raspuns la intrebari.
Cei care practica meditatia crestina - analiza personala facuta cu sinceritate si smerenie, post, rugaciune si spovedanie - pot spune ca, fiind atenti si asteptand cu credinta, orice intrebare, orice nedumerire, orice dubiu, isi primeste raspunsul prin gura oamenilor din jur!
Incontestabil toate intalnirile sunt importante pentru noi, fiind evident intalniri mistice, karmice, predestinate.
Privind asa existenta noastra, intelegem si de ce Mantuitorul insista spre iubirea aproapelui!
Deaceea orice om, cu care ni se incruciseaza privirile la un moment dat, trebuie vazut ca acel... aproape, care nu este altceva decat o bucatica de timp, o oprire necesara pentru slefuirea sufletului nostru, dupa cum orice boala, tristete, suparare, este o stationare pe Calea Crucii, drumul nostru spre Imparatia lui Dumnezeu!
În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu". Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul? A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună. Luca 3, 1-18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu