Ne-am obisnuit sa-L transformam pe Dumnezeu in ceva mult prea accesibil, amestecandu-L in cele ale lumii, luandu-L partas la pacatele noastre.
Ei bine, asta poate fi o greseala periculoasa.
Mai intai trebuie sa fim intelesi ca Domnul este acela care se coboara la ale noastre si ca este o blasfemie sa Il coboram noi pe El, punandu-I in seama felul nostru de a trai in lume si nefacand nimic din cele pe care ne-a invatat sa le facem!
Pe cale de consecinta, nici raspata pentru rabdarea de a indura, de care vorbeam ieri, nu cred ca are de-a face cu lumea asta!
Promisiunie Domnului sunt legate de darul de a-I fi alaturi in Imparatia Sa, din care omul a fost alungat in urma pacatului, acolo unde este viata fara sfarsit, fericirea fara margini, vesnicia!
Si pentru asta ne pune in cale acele probe necesare pregatirii noastre pentru acest eveniment!
Viata noastra, ca si crestini, ar trebui sa fie focalizata pe trairea eshatologica, scopul nostru fiind viata de dincolo, ea constiuind rasplata noastra!
Salutul nostru crestinesc: "Doamne, ajuta!" cred ca, inainte de orice alta omeneasca interpretare, este ruga noastra catre El, creatorul a toate cate sunt, de a ne ajuta sa trecem cu bine prin furcile pacatelor lumii, prin incercarile carora trebuie sa le facem fata, de a ne intari credinta, de a ne ridica mintea pana la El!
Ne rugam pentru sanatate.
Stim noi insa daca nu cumva tocmai boala este aceea care ne va apropia de Dumnezeu? Caci ce poate fi mai mangaietor decat sa simti cum El te ridica din patul durerii si te ajuta in neputinta!
Ne rugam pentru fericire.
Despre care fericire este insa vorba?
Nu este oare calea lacrimilor drumul cel mai scurt spre intalnirea cu Dumnezeu? Schimbari fundamentale se produc in noi atunci cand, prin rugaciune, reusim sa iesim din abisurile in care nefericirea ne-a aruncat, simtind ca El ne-a ajutat, primind o mangaiere celesta, pe care nici o fiinta omeneasca nu ne-o poate da!
Ne rugam pentru spor, chiar pentru... noroc!
Dar oare nu cumva tocmai lipsurile vor fi de folos sufletului nostru, intru smerenia pe care trebuie sa o avem pentru a ne primi rasplata?
Si ce inseamna "implinirea dorintelor" daca ele nu ne sunt de folos si ne duc la pierzanie?
Evenimentele vietii noastre sunt examene duhovnicesti si lor trebuie sa le facem fata in duh! Tot ce traim are un rost.
Cat despre rasplata... pentru cat am indurat, cat am jertfit, pentru felul in care am facut cele cuvenite, Domnul ne va rascumpara, la ceasul cand pentru noi timpul va disparea, punandu-ne in Locurile Sale!
Si asta ar putea fi rasplata primita pentru rabdarea cu care am petrecut tocmai acele evenimente pe care atata ne-am dorit sa... nu le traim!
"Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece."
Luca 21, 28-33
Ei bine, asta poate fi o greseala periculoasa.
Mai intai trebuie sa fim intelesi ca Domnul este acela care se coboara la ale noastre si ca este o blasfemie sa Il coboram noi pe El, punandu-I in seama felul nostru de a trai in lume si nefacand nimic din cele pe care ne-a invatat sa le facem!
Pe cale de consecinta, nici raspata pentru rabdarea de a indura, de care vorbeam ieri, nu cred ca are de-a face cu lumea asta!
Promisiunie Domnului sunt legate de darul de a-I fi alaturi in Imparatia Sa, din care omul a fost alungat in urma pacatului, acolo unde este viata fara sfarsit, fericirea fara margini, vesnicia!
Si pentru asta ne pune in cale acele probe necesare pregatirii noastre pentru acest eveniment!
Viata noastra, ca si crestini, ar trebui sa fie focalizata pe trairea eshatologica, scopul nostru fiind viata de dincolo, ea constiuind rasplata noastra!
Salutul nostru crestinesc: "Doamne, ajuta!" cred ca, inainte de orice alta omeneasca interpretare, este ruga noastra catre El, creatorul a toate cate sunt, de a ne ajuta sa trecem cu bine prin furcile pacatelor lumii, prin incercarile carora trebuie sa le facem fata, de a ne intari credinta, de a ne ridica mintea pana la El!
Ne rugam pentru sanatate.
Stim noi insa daca nu cumva tocmai boala este aceea care ne va apropia de Dumnezeu? Caci ce poate fi mai mangaietor decat sa simti cum El te ridica din patul durerii si te ajuta in neputinta!
Ne rugam pentru fericire.
Despre care fericire este insa vorba?
Nu este oare calea lacrimilor drumul cel mai scurt spre intalnirea cu Dumnezeu? Schimbari fundamentale se produc in noi atunci cand, prin rugaciune, reusim sa iesim din abisurile in care nefericirea ne-a aruncat, simtind ca El ne-a ajutat, primind o mangaiere celesta, pe care nici o fiinta omeneasca nu ne-o poate da!
Ne rugam pentru spor, chiar pentru... noroc!
Dar oare nu cumva tocmai lipsurile vor fi de folos sufletului nostru, intru smerenia pe care trebuie sa o avem pentru a ne primi rasplata?
Si ce inseamna "implinirea dorintelor" daca ele nu ne sunt de folos si ne duc la pierzanie?
Evenimentele vietii noastre sunt examene duhovnicesti si lor trebuie sa le facem fata in duh! Tot ce traim are un rost.
Cat despre rasplata... pentru cat am indurat, cat am jertfit, pentru felul in care am facut cele cuvenite, Domnul ne va rascumpara, la ceasul cand pentru noi timpul va disparea, punandu-ne in Locurile Sale!
Si asta ar putea fi rasplata primita pentru rabdarea cu care am petrecut tocmai acele evenimente pe care atata ne-am dorit sa... nu le traim!
"Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece."
Luca 21, 28-33
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu