DARUL RABDARII

In vremea cand faceam prima chimio-terapie, cineva din comunitatea bisericii pe care o fregventez, cand m-a vazut devastata de boala, cu compasiune si o nevinovata mirare, m-a intrebat:
- Oare de ce v-a dat Dumnezeu o astfel de suferinta, ca doar sunteti atat de credincioasa si veniti la biserica cu atata evlavie!
Nu am avut replica. De fapt nu stiam ce sa-i raspund.

Este stiut ca ne amintim de Dumnezeu de indata ce ni se innoureaza cerul vietii!
Si nu este rau, caci incercarile de aceea ne sunt puse in cale ca sa ne venim in fire, sa ne amintim cine ne este Tatal, sa nu-L uitam!
Unii devin mistici de frica, gandind ca asa sunt la adapost si nu li se va intampla nici o nenoricire! Acestia sunt primii care se intorc impotriva lui Dumnezeu la vreme de incercare!

Convietuirea asta cu Dumnezeu si alaturi de El se traieste insa cu credinta,  permanent sporita, si, mai ales, cu rabdare mare!

Unii se dezumfla de indata ce Dumnezeu nu ii salveaza la comanda, altii, huzurind, uita cui trebuie sa-i multumeasca.
Castigatorii sunt mereu cei rabdatori!
Sa te increzi in Domnul - la bine si la greu - si sa astepti cu rabdare bunavoia Sa este, as indrazni sa spun, o virtute!
Sa rabzi, sa induri, continuind sa crezi si sporindu-ti credinta, asta cred ca este marele dar pe care-l poate primi un crestin!

La vremea cand mi s-a pus intrebarea, pe care am inserat-o mai sus, nu stiam nici eu ca durerile, bolile, necazurile, lacrimile... sunt o dalta de sculptor cu care Domnul ne modeleaza sufletele!

Crestem si ne transformam doar plangand si, cu rabdare, neaparat cu rabdare, ne apropiem de Dumnezeu, invatam sa-L cunoastem, si, nu in ultimul rand, sa ne lasam in grija Lui!
Credinciosia lui Dumnezeu, loialitatea Lui, nu are margini! Nimic nu ramane nerasplatit - mai cu seama suferinta!
Rasplata Lui insa nu are nimic de-a face cu cea a oamenilor!
Si asta este un alt subiect demn de comentat!

Vremuri grele se vor abate peste lume dar nimic din ce va veni nu va fi fara voia lui Dumnezeu. Credinta ne va fi poate incercata.
Daca e sa ne gandim mai bine, pare ca fiecare cuvant al Evangheliei ne este adresat noua, celor de azi!
Vom face oare fata ? Oare vom reusi sa-I ramanem credinciosi lui Dumnezeu?
Sunt intrebari la care doar timpul  ne va raspunde - caci si Sf.Petru Il iubea pe Mantuitorul si, cu toate astea s-a lepadat de El... negand ca il cunoaste, de frica de a nu fi arestat!
Lepadarea lui Petru, aparent o tradare, s-a produs si cu voia lui Dumnezeu!
Cu siguranta si reactia noastra la ispitele viitoare va depinde tot de puterea si voia Sa, dar si de credinta si credinciosia noastra fata de El !
Asadar, tot ce ar trebui sa facem este sa ne intarim credinta si sa ne educam rabdarea!
Sa nu disperam: Domnul ne va invata si pe noi ce sa spunem si ce sa facem, caci, orice se va intampla, va fi cu voia si din mila SA!...
 
EV. dupa Luca

5. Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis: 6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
7. Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea? 8. Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi dupa ei.
 ...
10. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. 11. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. /
...
20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. 21. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el. 22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. 23. Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor. 24. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.